HomeMenu
Jesus · Bible · HTML · CSS · JS · PHP · SVG · Applications

Psalmi 78

1(O cîntare a lui Asaf) Ascultă, poporul meu, învățăturile mele!Luați aminte la cuvintele gurii mele!
2Îmi deschid gura și vorbesc în pilde,vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3Ce am auzit, ce știm,ce ne-au povestit părinții noștri,
4nu vom ascunde de copiii lor;ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,puterea Lui, și minunile pe cari le-a făcut.
5El a pus o mărturie în Iacov,a dat o lege în Israel,și a poruncit părinților noștrisă-și învețe în ea copiii,
6ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naște,și cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7pentruca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,să nu uite lucrările lui Dumnezeu,și să păzească poruncile Lui.
8Să nu fie, ca părinții lor,un neam neascultător și răzvrătit,un neam, care n’avea o inimă tare,și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9Fiii lui Efraim, înarmați și trăgînd cu arcul,au dat dosul în ziua luptei,
10pentrucă n’au ținut legămîntul lui Dumnezeu,și n’au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11Au dat uitării lucrările Lui,minunile Lui, pe cari li le arătase.
12Înaintea părinților lor, El făcuse minuniîn țara Egiptului, în cîmpia Țoan.
13A despărțit marea, și le-a deschis un drum prin ea,ridicînd apele ca un zid.
14I-a călăuzit ziua cu un nor,și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15A despicat stînci în pustie,și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16A făcut să țîșnească izvoare din stînci,și să curgă ape ca niște rîuri.
17Dar ei tot n’au încetat să păcătuiască împotriva Lui,n’au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
18Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,cerînd mîncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu,și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20Iată că El a lovit stînca, de au curs ape,și s’au vărsat șiroaie.Dar va putea El să dea și pîne,sau să facă rost de carne poporului Său?“
21Domnul a auzit, și S’a mîniat.Un foc s’a aprins împotriva lui Iacov,și s’a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
22pentrucă n’au crezut în Dumnezeu,pentrucă n’au avut încredere în ajutorul Lui.
23El a poruncit norilor de sus,și a deschis porțile cerurilor:
24a plouat peste ei mană de mîncare,și le-a dat grîu din cer.
25Au mîncat cu toții pînea celor mari, și le-a trimes mîncare să se sature.
26A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit,și a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
27A plouat peste ei carne ca pulberea,și păsări înaripate, cît nisipul mării;
28le-a făcut să cadă în mijlocul taberii lor,dejur împrejurul locuințelor lor.
29Ei au mîncat și s’au săturat din destul:Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30Dar n’apucaseră să-și stîmpere bine pofta,mîncarea le era încă în gură,
31cînd s’a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor,a lovit de moarte pe cei mai tari din ei,și a doborît pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei n’au încetat să păcătuiască,și n’au crezut în minunile Lui.
33De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,le-a curmat anii printr’un sfîrșit năpraznic.
34Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau,se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35își aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor,și că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
36Dar Îl înșelau cu gura,și-L mințeau cu limba.
37Inima nu le era tare față de El,și nu erau credincioși legămîntului Său.
38Totuș, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;Își oprește de multe ori mîniași nu dă drumul întregei Lui urgii.
39El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decît carne,o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40Decîteori s’au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie!Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
41Da, n’au încetat să ispitească pe Dumnezeu,și să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
42Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui,de ziua, cînd i-a izbăvit de vrăjmaș,
43de minunile, pe cari le-a făcut în Egipt,și de semnele Lui minunate din cîmpia Țoan.
44Cum le-a prefăcut rîurile în sînge,și n’au putut să bea din apele lor.
45Cum a trimes împotriva lor niște muște otrăvitoare, cari i-au mîncat,și broaște, cari i-au nimicit.
46Cum le-a dat holdele pradă omizilor,rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47Cum le-a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră,și smochinii din Egipt cu grindină.
48Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei,și turmele pradă focului cerului.
49El Și-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă,urgia, iuțimea și necazul:o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50Cum Și-a dat drum slobod mîniei,nu le-a scăpat sufletul dela moarte,și le-a dat viața pradă molimei;
51cum a lovit pe toți întîii născuți din Egipt,pîrga puterii în corturile lui Ham.
52Cum a pornit pe poporul Său ca pe niște oi,și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie.
53Cum i-a dus fără nici o grijă,ca să nu le fie frică,iar marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfînt,spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a cîștigat.
55Cum a izgonit neamurile dinaintea lor,le-a împărțit țara în părți de moștenire,și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar ei au ispitit pe DumnezeulPrea Înalt, s’au răzvrătit împotriva Lui,și n’au ținut poruncile Lui.
57Ci s’au depărtat și au fost necredincioși, ca și părinții lor,s’au abătut la o parte, ca un arc înșelător,
58L-au supărat prin înălțimile lor,și I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
59Dumnezeu a auzit, și Ș’a mîniat,și a urgisit rău de tot pe Israel.
60A părăsit locuința Lui din Silo,cortul în care locuia între oameni.
61Și-a dat slava pradă robiei,și măreția Lui în mînile vrăjmașului.
62A dat pradă săbiei pe poporul Lui,și S’a mîniat pe moștenirea Lui.
63Pe tinerii lui i-a ars focul,și fecioarele lui n’au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.
64Preoții săi au căzut uciși de sabie,și văduvele lui nu s’au bocit.
65Atunci Domnul S’a trezit, ca unul care a dormit,ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66și a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau,acoperindu-i cu vecinică ocară.
67Însă a lepădat cortul lui Iosif,și n’a ales seminția lui Efraim;
68ci a ales seminția lui Iuda,muntele Sionului, pe care-l iubește.
69Și-a zidit sfîntul locaș ca cerurile de înalt,și tare ca pămîntul, pe care l-a întemeiat pe veci.
70A ales pe robul Său David,și l-a luat dela staulele de oi.
71L-a luat dindărătul oilor, cari alăptau,ca să pască pe poporul Său Iacov, și pe moștenirea Sa Israel.
72Și David i-a cîrmuit cu o inimă neprihănită,și i-a povățuit cu mîni pricepute.