| 1 | (Un psalm al lui Asaf) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,au pîngărit Templul Tău cel sfînt,și au prefăcut Ierusalimul într’un morman de pietre. |
| 2 | Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului,și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s’o mănînce fiarele pămîntului. |
| 3 | Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului,și n’a fost nimeni să-i îngroape. |
| 4 | Am ajuns de ocara vecinilor noștri,de batjocura și de rîsul celor ce ne înconjoară. |
| 5 | Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare,și va arde mînia Ta ca focul? |
| 6 | Varsă-Ți mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc,și peste împărățiile, cari nu cheamă Numele Tău! |
| 7 | Căci au mîncat pe Iacov,și i-au pustiit locuința. |
| 8 | Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale!Căci sîntem nenorociți de tot! |
| 9 | Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!Izbăvește-ne, și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău! |
| 10 | Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“Să se știe, înaintea ochilor noștri, printre neamuri,că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi! |
| 11 | Să ajungă pînă la Tine gemetele prinșilor de război!Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier! |
| 12 | Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sînul lor,batjocurile, cari Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne! |
| 13 | Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci,și vom vesti din neam în neam laudele tale. |
