| 1 | (Un psalm al lui Asaf) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;El judecă în mijlocul dumnezeilor. |
| 2 | – „Pînă cînd veți judeca strîmb, și veți căuta la fața celor răi? – (Oprire) |
| 3 | Faceți dreptate celui slab și orfanului,dați dreptate nenorocitului și săracului, |
| 4 | Scăpați pe cel nevoiaș și lipsit,izbăviți-i din mîna celor răi.“ |
| 5 | Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep’nimic,ci umblă în întunerec;de aceea se clatină toate temeliile pămîntului. |
| 6 | Eu am zis: „Sînteți dumnezei, toți sînteți fii ai Celui Prea Înalt.“ |
| 7 | Însă veți muri ca niște oameni,veți cădea ca un domnitor oarecare.“ – |
| 8 | Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pămîntul!Căci toate neamurile sînt ale Tale. |
