| 1 | (O cîntare – Un psalm al lui Asaf) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, și nu Te odihni, Dumnezeule! |
| 2 | Căci iată că vrăjmașii Tăi se frămîntă,și ceice Te urăsc înalță capul. |
| 3 | Fac planuri pline de vicleșug împotriva poporului Tău,și se sfătuiesc împotriva celor ocrotiți de Tine. |
| 4 | „Veniți“, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor,ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!“ |
| 5 | Se strîng toți cu o inimă,fac un legămînt împotriva Ta: |
| 6 | corturile lui Edom și Ismaeliții,Moabul și Hagareniții, |
| 7 | Ghebal, Amon, Amalec,Filistenii cu locuitorii Tirului. |
| 8 | Asiria se unește și ea cu ei,și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot. – (Oprire) |
| 9 | Fă-le ca lui Madian,ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison, |
| 10 | cari au fost nimiciți la En-Dor,și au ajuns un gunoi pentru îngrășarea pămîntului. |
| 11 | Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb și Zeeb,și tuturor domnilor lor ca lui Zebah și Țalmuna! |
| 12 | Căci ei zic: „Să punem mînape locuințele lui Dumnezeu!“ |
| 13 | Dumnezeule, fă-i ca vîrtejul de praf,ca paiul luat de vînt, |
| 14 | Ca focul care arde pădurea,și ca flacăra, care aprinde munții! |
| 15 | Urmărește-i astfel cu furtuna Ta, și bagă groaza în ei cu vijelia Ta! |
| 16 | Acopere-le fața de rușine,ca să caute Numele Tău, Doamne! |
| 17 | Să fie rușinați și îngroziți pe vecie,să le roșească obrazul de rușine și să piară! |
| 18 | Ca să știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,Tu ești Cel Prea Înalt pe tot pămîntul; |
