| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locașurile Tale,Doamne al oștirilor! |
| 2 | Sufletul meu suspină și tînjește de dor după curțile Domnului,inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! |
| 3 | Pînă și pasărea își găsește o casă acolo,și rîndunica un cuib unde își pune puii …Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor,Împăratul meu și Dumnezeul meu! |
| 4 | Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta!Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire) |
| 5 | Ferice de ceice-și pun tăria în Tine,în a căror inimă locuiește încrederea. |
| 6 | Cînd străbat aceștia Valea Plîngerii, o prefac într’un loc plin de izvoare,și ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări. |
| 7 | Ei merg din putere în putere,și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion. |
| 8 | Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea!Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! – (Oprire) |
| 9 | Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule,și privește fața unsului Tău! |
| 10 | Căci mai mult face o zi în curțile Tale de cît o mie în altă parte;eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu,decît să locuiesc în corturile răutății! |
| 11 | Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut,Domnul dă îndurare și slavă,și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană. |
| 12 | Doamne al oștirilor,ferice de omul care se încrede în Tine! |
