| 1 | (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului:voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta. |
| 2 | Căci zic: „Îndurarea are temelii vecinice!Tare ca cerurile este credincioșia Ta!“ – |
| 3 | „Am făcut legămînt cu alesul Meu“ – zice Domnul –„iată ce am jurat robului Meu David: |
| 4 | „Îți voi întări sămînța pe vecie, și’-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.“ (Oprire) |
| 5 | Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,și credincioșia Ta în adunarea sfinților! |
| 6 | Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? |
| 7 | Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților,și de temut pentru toți ceice stau în jurul Lui. |
| 8 | Doamne, Dumnezeul oștirilor,cine este puternic ca Tine, Doamne!Și credincioșia Ta Te înconjoară. |
| 9 | Tu îmblînzești mîndria mării;cînd se ridică valurile ei, Tu le potolești. |
| 10 | Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău. |
| 11 | Ale Tale sînt cerurile și pămîntul,Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea. |
| 12 | Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua;Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău. |
| 13 | Brațul tău este puternic,mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată. |
| 14 | Dreptatea și judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie;bunătatea și credincioșia sînt înaintea Feței Tale. |
| 15 | Ferice de poporul, care cunoaște sunetul trîmbiței,care umblă în lumina Feței Tale, Doamne! |
| 16 | El se bucură neîncetat de Numele Tău,și se fălește cu dreptatea Ta. |
| 17 | Căci Tu ești fala puterii lui;și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră. |
| 18 | Căci Domnul este scutul nostru,Sfîntul lui Israel este împăratul nostru. |
| 19 | Atunci ai vorbit într’o vedenie prea iubitului Tău,și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,am ridicat din mijlocul poporului un tînăr; |
| 20 | am găsit pe robul Meu David, și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. |
| 21 | Mîna Mea îl va sprijini,și brațul Meu îl va întări. |
| 22 | Vrăjmașul nu-l va prinde,și cel rău nu-l va apăsa; |
| 23 | ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui,și voi lovi pe cei ce-l urăsc. |
| 24 | Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el,și tăria lui se va înălța prin Numele Meu. |
| 25 | Voi da în mîna lui marea,și în dreapta lui rîurile. |
| 26 | El Îmi va zice: „Tu ești Tatăl meu,Dumnezeul meu și Stînca mîntuirii mele!“ |
| 27 | Iar Eu îl voi face întîiul născut,cel mai înalt dintre împărații pămîntului. |
| 28 | Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea,și legămîntul Meu îi va fi neclintit. |
| 29 | Îi voi face vecinică sămînța,și scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor. |
| 30 | Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea,și nu vor umbla după poruncile Mele, |
| 31 | dacă vor călca orînduirile Mele,și nu vor păzi poruncile Mele, |
| 32 | atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua,și nelegiuirile cu lovituri; |
| 33 | dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei,și nu-Mi voi face credincioșia de minciună; |
| 34 | nu-Mi voi călca legămîntul,și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele. |
| 35 | Am jurat odată pe sfințenia Mea:să mint Eu oare lui David? |
| 36 | Sămînța lui va dăinui în veci;scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; |
| 37 | ca luna, va dăinui pe vecie,și ca martorul credincios din cer. – (Oprire) |
| 38 | Și totuș, Tu l-ai îndepărtat,și Te-ai mîniat pe unsul Tău; |
| 39 | ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău;i-ai doborît și i-ai pîngărit cununa. |
| 40 | I-ai prăbușit toate zidurile,și i-ai dărîmat toate cetățuile. |
| 41 | Toți trecătorii îl jăfuiesc,și a ajuns de batjocura vecinilor lui. |
| 42 | Ai înălțat dreapta protivnicilor lui,ai înveselit pe toți vrăjmașii lui, |
| 43 | ai făcut ca ascuțișul săbiei lui să dea înapoi,și nu l-ai sprijinit în luptă. |
| 44 | Ai pus capăt strălucirii lui,și i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie; |
| 45 | i-ai scurtat zilele tinereții,și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire) |
| 46 | Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare,și-Ți va arde mînia ca focul? |
| 47 | Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea,și pentruce nimic ai făcut pe toți fiii omului. |
| 48 | Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din locuința morților? – (Oprire) |
| 49 | Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi,pe cari le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta? |
| 50 | Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,adu-ți aminte că port în sîn ocara multor popoare; |
| 51 | adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne;de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău! |
| 52 | Binecuvîntat să fie Domnul în veci!Amin! Amin! |
