| 1 | (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,din neam în neam. |
| 2 | Înainte ca să se fi născut munții,și înainte ca să se fi făcut pămîntul și lumea,din vecinicie în vecinicie, Tu ești Dumnezeu! |
| 3 | Tu întorci pe oameni în țărînă,și zici: „Întoarceți-vă fiii oamenilor!“ |
| 4 | Căci înaintea Ta, o mie de anisînt ca ziua de ieri, care a trecut,și ca o strajă din noapte. |
| 5 | Îi mături, ca un vis:dimineața, sînt ca iarba, care încolțește iarăș: |
| 6 | înflorește dimineața, și crește,iar seara este tăiată și se usucă. |
| 7 | Noi sîntem mistuiți de mînia Ta,și îngroziți de urgia Ta. |
| 8 | Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre,și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse. |
| 9 | Toate zilele noastre pier de urgia Ta,vedem cum ni se duc anii ca un sunet. |
| 10 | Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani,iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;și lucrul cu care se mîndrește omul în timpul lor nu este decît trudă și durere, căci trece iute, și noi sburăm. |
| 11 | Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale,și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine? |
| 12 | Învață-ne să ne numărăm bine zilele,ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! |
| 13 | Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăbovești?Ai milă de robii Tăi! |
| 14 | Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta,și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli. |
| 15 | Înveselește-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit,tot atîția ani cît am văzut nenorocirea! |
| 16 | Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, și slava Ta fiilor lor! |
| 17 | Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru!Și întărește lucrarea mînilor noastre,da, întărește lucrarea mînilor noastre! |
