| 1 | Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te! |
| 2 | Scoală-Te, Judecătorul pămîntului,și răsplătește celor mîndri după faptele lor! |
| 3 | Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne,pînă cînd vor birui cei răi? |
| 4 | Ei țin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie,și toți cei ce fac răul se fălesc. |
| 5 | Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,și asupresc moștenirea Ta. |
| 6 | Junghie pe văduvă și pe străin,ucid pe orfani, |
| 7 | și zic: „Nu vede Domnul,și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“ |
| 8 | Totuș, învățați-vă minte, oameni fără minte!Cînd vă veți înțelepți, nebunilor? |
| 9 | Cel ce a sădit urechea, s’ar putea să n’audă?Cel ce a întocmit ochiul, s’ar putea să nu vadă? |
| 10 | Cel ce pedepsește neamurile, s’ar putea să nu pedepsească,El, care a dat omului pricepere? |
| 11 | Domnul cunoaște gîndurile omului: știe că sînt deșerte. |
| 12 | Ferice de omul, pe care-l pedepsești Tu, Doamne,și pe care-l înveți din Legea Ta, |
| 13 | ca să-l liniștești în zilele nenorocirii,pînă se va săpa groapa celui rău! |
| 14 | Căci Domnul nu lasă pe poporul Său,și nu-Și părăsește moștenirea. |
| 15 | Ci se va face odată judecata după dreptate,și toți cei cu inima curată o vor găsi bună. |
| 16 | Cine mă va ajuta împotriva celor răi?Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul? |
| 17 | De n’ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morții! |
| 18 | Oridecîte ori zic: „Mi se clatină piciorul!“bunătatea Ta, Doamne, mă sprijinește totdeauna. |
| 19 | Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu,mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul. |
| 20 | Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie,ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii? |
| 21 | Ei se strîng împotriva vieții celui neprihănit,și osîndesc sînge nevinovat. |
| 22 | Dar Domnul este turnul meu de scăpare,Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost. |
| 23 | El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,El îi va nimici prin răutatea lor;Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici. |
