| 1 | Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; și au ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. |
| 2 | Și toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. |
| 3 | Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n’am murit loviți de mîna Domnului în țara Egiptului, cînd ședeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.“ |
| 4 | Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieși afară, și va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, și să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. |
| 5 | În ziua a șasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“ |
| 6 | Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veți înțelege că Domnul este Acela, care v’a scos din țara Egiptului. |
| 7 | Și mîne dimineață, veți vedea slava Domnului; pentrucă v’a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiți împotriva noastră?“ |
| 8 | Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, și mîne dimineață vă va da pîne să vă săturați, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-ați rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“ |
| 9 | Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiați-vă înaintea Domnului; căci v’a auzit cîrtirile.“ |
| 10 | Și, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s’a arătat în nor. |
| 11 | Domnul, vorbind lui Moise, a zis: |
| 12 | „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveți să mîncați carne, și dimineața vă veți sătura de pîne; și veți ști că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“ |
| 13 | Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și, dimineața, s’a așezat un strat gros de rouă în jurul taberii. |
| 14 | Cînd s’a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de ghiață albă pe pămînt. |
| 15 | Copiii lui Israel s’au uitat la ea, și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v’o dă Domnul ca hrană. |
| 16 | Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“ |
| 17 | Israeliții au făcut așa; și au strîns unii mai mult, alții mai puțin. |
| 18 | În urmă o măsurau cu omerul, și cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană. |
| 19 | Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineață.“ |
| 20 | N’au ascultat de Moise, și s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineața; dar a făcut viermi și s’a împuțit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia. |
| 21 | Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea. |
| 22 | În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. |
| 23 | Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați pînă a doua zi dimineața tot ce va rămînea!“ |
| 24 | Au lăsat-o pînă a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s’a împuțit, și n’a făcut viermi. |
| 25 | Moise a zis: „Mîncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe cîmp. |
| 26 | Veți strînge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.“ |
| 27 | În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strîngă mană, și n’au găsit. |
| 28 | Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveți de gînd să nu păziți poruncile și legile Mele? |
| 29 | Vedeți că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.“ |
| 30 | Și poporul s’a odihnit în ziua a șaptea. |
| 31 | Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, și avea un gust de turtă cu miere. |
| 32 | Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pînea pe care v’am dat-o s’o mîncați în pustie, după ce v’am scos din țara Egiptului.“ |
| 33 | Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, și așează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“ |
| 34 | După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l’a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. |
| 35 | Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o țară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. |
| 36 | Omerul este a zecea parte dintr’o efă. |
