| 1 | Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și a zis: |
| 2 | „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. |
| 3 | Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. |
| 4 | Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. |
| 5 | Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii pînă la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, |
| 6 | și Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. |
| 7 | Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. |
| 8 | Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfințești. |
| 9 | Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău. |
| 10 | Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. |
| 11 | Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. |
| 12 | Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentruca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. |
| 13 | Să nu ucizi. |
| 14 | Să nu preacurvești. |
| 15 | Să nu furi. |
| 16 | Să nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău. |
| 17 | Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. |
| 18 | Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare. |
| 19 | Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“ |
| 20 | Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.“ |
| 21 | Poporul stătea în depărtare; iar Moise s’a apropiat de norul în care era Dumnezeu. |
| 22 | Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: «Ați văzut că v’am vorbit din ceruri. |
| 23 | Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur, ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei. |
| 24 | Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțămire, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, și te voi binecuvînta. |
| 25 | Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pîngări. |
| 26 | Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.“ |
