| 1 | Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. |
| 2 | Dacă nu vrei să-l lași să plece, și dacă-l mai oprești, |
| 3 | iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; și anume va fi o ciumă foarte mare. |
| 4 | Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele Egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“ |
| 5 | Domnul a hotărît vremea, și a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în țară.“ |
| 6 | Și Domnul a făcut așa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel. |
| 7 | Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: și iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, și n’a lăsat pe popor să plece. |
| 8 | Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mînile cu cenușă din cuptor, și Moise s’o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon. |
| 9 | Ea se va preface într’o țărînă, care va acoperi toată țara Egiptului; și va da naștere, în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște beșici ferbinți.“ |
| 10 | Ei au luat cenușă din cuptor, și s’au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște beșici ferbinți. |
| 11 | Vrăjitorii nu s’au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți Egiptenii.“ |
| 12 | Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n’a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise. |
| 13 | Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineață, du-te înaintea lui Faraon, și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. |
| 14 | Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul. |
| 15 | Dacă Mi-aș fi întins mîna, și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămînt. |
| 16 | Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, și Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul. |
| 17 | Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, și dacă nu-l lași să plece, |
| 18 | iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare, cum n’a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui și pînă azi. |
| 19 | Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; și vor peri.“ |
| 20 | Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s’au temut de Cuvîntul Domnului, și-au adunat în case robii și turmele. |
| 21 | Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, și-au lăsat robii și turmele pe cîmp. |
| 22 | Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna spre cer; și are să bată piatra în toată țara Egiptului pe oameni, pe vite, și pe toată iarba de pe cîmp în țara Egiptului!“ |
| 23 | Moise și-a întins toiagul spre cer; și Domnul a trimes tunete și piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului. |
| 24 | A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de cînd este el locuit de oameni. |
| 25 | Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit și toată iarba de pe cîmp, și a frînt toți copacii de pe cîmp. |
| 26 | Numai în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n’a bătut piatra, |
| 27 | Faraon a trimes să cheme pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu sîntem vinovați. |
| 28 | Rugați-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete și piatră; și vă voi lăsa să plecați, și nu veți mai fi opriți.“ |
| 29 | Moise i-a zis: „Cînd voi eși din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să știi că al Domnului este pămîntul! |
| 30 | Dar știu că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu.“ |
| 31 | Inul și orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; |
| 32 | grîul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii. |
| 33 | Moise a plecat dela Faraon, și a eșit afară din cetate; și-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat, și n’a mai căzut ploaia pe pămînt. |
| 34 | Faraon, văzînd că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n’a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. |
| 35 | Lui Faraon i s’a împietrit inima și n’a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise. |
