| 1 | Un răspuns blînd potolește mînia,dar o vorbă aspră ațîță mînia. |
| 2 | Limba înțelepților dă știință plăcută,dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. – |
| 3 | Ochii Domnului sînt în orice loc,ei văd pe cei răi și pe cei buni. – |
| 4 | Limba dulce este un pom de viață,dar limba stricată zdrobește sufletul. – |
| 5 | Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său,dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. – |
| 6 | În casa celui neprihănit este mare belșug,dar în cîștigurile celui rău este turburare. – |
| 7 | Buzele înțelepților samănă știința,dar inima celor nesocotiți este stricată. – |
| 8 | Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului,dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. – |
| 9 | Calea celui rău este urîtă Domnului,dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. – |
| 10 | Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit,și cine urăște mustrarea va muri. – |
| 11 | Locuința morților și Adîncul sînt cunoscute Domnului,cu cît mai mult inimile oamenilor! – |
| 12 | Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,de aceea nu se duce la cei înțelepți. – |
| 13 | O inimă veselă înseninează fața;dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. – |
| 14 | Inima celor pricepuți caută știința,dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. – |
| 15 | Toate zilele celui nenorocit sînt rele,dar cel cu inima mulțămită are un ospăț necurmat. – |
| 16 | Mai bine puțin, cu frică de Domnul,de cît o mare bogăție, cu turburare! – |
| 17 | Mai bine un prînz de verdețuri, și dragoste,de cît un bou îngrășat, și ură. – |
| 18 | Un om iute la mînie stîrnește certuri,dar cine este încet la mînie potolește neînțelegerile. – |
| 19 | Drumul leneșului este ca un hățiș de spini,dar cărarea celor fără prihană este netezită. – |
| 20 | Un fiu înțelept este bucuria tatălui său,dar un om nesocotit disprețuiește pe mamă-sa. – |
| 21 | Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,dar un om priceput merge pe drumul cel drept. – |
| 22 | Planurile nu izbutesc, cînd lipsește o adunare care să chibzuiască,dar izbutesc cînd sînt mulți sfetnici. – |
| 23 | Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – |
| 24 | Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus,ca să-l abată de la locuința morților, care este jos. – |
| 25 | Domnul surpă casa celor mîndri,dar întărește hotarele văduvei. – |
| 26 | Gîndurile rele sînt urîte Domnului,dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. – |
| 27 | Cel lacom de cîștig își turbură casa,dar cel ce urăște mita va trăi. – |
| 28 | Inima celui neprihănit se gîndește ce să răspundă,dar gura celor răi împroașcă răutăți. – |
| 29 | Domnul Se depărtează de cei răi,dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. – |
| 30 | O privire prietenoasă înveselește inima,o veste bună întărește oasele. – |
| 31 | Urechea care ia aminte la învățăturile cari duc la viață,locuiește în mijlocul înțelepților. – |
| 32 | Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul,dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – |
| 33 | Frica de Domnul este școala înțelepciunii,și smerenia merge înaintea slavei. – |
