| 1 | Cum nu se potrivesc zăpada vara, și ploaia în timpul secerișului,așa nu se potrivește slava pentru un nebun. |
| 2 | Cum sare vrabia încoace și încolo și cum sboară rîndunica,așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. – |
| 3 | Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar,și nuiaua pentru spinarea nebunilor. – |
| 4 | Nu răspunde nebunului după nebunia lui,ca să nu semeni și tu cu el. – |
| 5 | Răspunde însă nebunului după nebunia lui,ca să nu se creadă înțelept. – |
| 6 | Celce trimete o solie printr’un nebun,își taie singur picioarele, și bea nedreptatea. – |
| 7 | Cum sînt picioarele ologului,așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. – |
| 8 | Cum ai pune o piatră în praștie,așa este cînd dai mărire unui nebun. – |
| 9 | Ca un spin care vine în mîna unui om beat,așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. – |
| 10 | Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,așa este celce tocmește pe nebuni și pe întîii veniți. – |
| 11 | Cum se întoarce cînele la ce a vărsat,așa se întoarce nebunul la nebunia lui. – |
| 12 | Dacă vezi un om care se crede înțelept,poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. – |
| 13 | Leneșul zice: „Afară este un leu,pe ulițe este un leu! |
| 14 | Cum se învîrtește ușa pe țîțînile ei,așa se învîrtește leneșul în patul lui. |
| 15 | Leneșul își vîră mîna în blid,și-i vine greu s’o ducă iarăș la gură. – |
| 16 | Leneșul se crede mai înțeleptdecît șapte oameni cari răspund cu judecată. |
| 17 | Un trecător care se amestecă într’o ceartă care nu-l privește,este ca unul care apucă un cîne de urechi. |
| 18 | Ca nebunul care aruncăsăgeți aprise și ucigătoare, |
| 19 | așa este omul care înșală pe aproapele său,și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!“ – |
| 20 | Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge;și cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește. |
| 21 | După cum cărbunele face jăratic, și lemnul foc,tot așa și omul gîlcevitor aprinde cearta. |
| 22 | Cuvintele clevetitorului sînt ca niște prăjituri,alunecă pînă în fundul măruntaielor. – |
| 23 | Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt,așa sînt buzele aprinse și o inimă rea. |
| 24 | Celce urăște se preface cu buzele lui,și înlăuntrul lui pregătește înșelăciunea. |
| 25 | Cînd îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede,căci șapte urîciuni sînt în inima lui. |
| 26 | Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,totuș răutatea lui se va descoperi în adunare. – |
| 27 | Cine sapă groapa altuia cade el în ea,și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește. |
| 28 | Limba mincinoasă urăște pe cei pe cari-i doboară ea,și gura lingușitoare pregătește pieirea. – |
