| 1 | Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. |
| 2 | Negreșit, sînt mai prost decît oricine,și n’am pricepere de om. |
| 3 | N’am învățat înțelepciunea,și nu cunosc știința sfinților. |
| 4 | Cine s’a suit la ceruri, și cine s’a pogorît din ele?Cine a adunat vîntul în pumnii lui?Cine a strîns apele în haina lui?Cine a hotărît toate marginile pămîntului?Cum se numește el, și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? – |
| 5 | Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat.El este un scut pentru ceice se încred în El. |
| 6 | N’adăuga nimic la cuvintele Lui,ca să nu te pedepsească, și să fii găsit mincinos. – |
| 7 | Două lucruri Îți cer;nu mi le opri, înainte de moarte! |
| 8 | Depărtează dela mine neadevărul și cuvîntul mincinos;nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție,dă-mi pînea care-mi trebuie. |
| 9 | Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine, și să zic: „Cine este Domnul?“Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur,și să iau în deșert Numele Dumnezeului Meu. – |
| 10 | Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui,ca să nu te blesteme și să te faci vinovat. – |
| 11 | Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său,și nu binecuvintează pe mamă-sa. |
| 12 | Este un neam de oameni care se crede curat,și totuș, nu este spălat de întinăciunea lui. |
| 13 | Este un neam de oameni ai căror ochi sînt trufași,și cari își țin pleoapele sus. |
| 14 | Este un neam de oameni, ai căror dinți sînt niște săbii, și ale căror măsele sînt niște cuțite,ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, și pe cei lipsiți dintre oameni. – |
| 15 | Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!“Trei lucruri sînt nesățioase,patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!“, |
| 16 | și anume: Locuința morților, femeia stearpă,pămîntul, care nu este sătul de apă,și focul, care nu zice niciodată: „Destul!“ – |
| 17 | Pe ochiul care își bate joc de tatăl său,și nesocotește ascultarea de mamă,îl vor scobi corbii dela pîrîu,și îl vor mînca puii de vultur. – |
| 18 | Trei lucruri sînt mai pesus de puterile mele,și chiar patru pe cari nu le pot pricepe: |
| 19 | urma vulturului pe cer,urma șarpelui pe stîncă,urma corăbiei în mijlocul mării,și urma omului la o fată. |
| 20 | Tot așa este și calea femeii preacurve:ea mănîncă, și se șterge la gură,și apoi zice: „N’am făcut nimic rău.“ – |
| 21 | Trei lucruri fac să se răscoale o țară,și patru lucruri nu le poate suferi: |
| 22 | un rob, care a început să împărățească,un nebun, care are pîne din belșug, |
| 23 | o femeie disprețuită care se mărită,și o roabă care moștenește pe stăpînă-sa. – |
| 24 | Patru vietăți sînt mai mici pe pămînt,și totuș din cele mai înțelepte: |
| 25 | furnicile, cari nu sînt un popor tare,dar își pregătesc hrana vara, |
| 26 | șoarecii de munte, cari nu sînt un popor puternic,dar își așează locuința în stînci; |
| 27 | lăcustele n’au împărat,și totuș pornesc toate în cete; |
| 28 | păianjenul îl poți prinde cu mînile,și se găsește totuș în casele împăraților. |
| 29 | Trei ființe au o ținută frumoasă,și patru au mers măreț: |
| 30 | leul, viteazul dobitoacelor,care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, |
| 31 | calul închingat gata, și țapul;și împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. – |
| 32 | Dacă mîndria te împinge la fapte de nebunie,și dacă ai gînduri rele,pune mîna la gură: |
| 33 | căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge,și stoarcerea mîniei dă certuri. |
