| 1 | Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea,și pleacă urechea la învățătura mea, |
| 2 | ca să fii cu chibzuință,și buzele tale să aibă cunoștință. |
| 3 | Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul; |
| 4 | dar la urmă este amară ca pelinul,ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. |
| 5 | Picioarele ei pogoară la moarte,pașii ei dau în locuința morților. |
| 6 | Așa că ea nu poate găsi calea vieții,rătăcește în căile ei, și nu știe unde merge. |
| 7 | Și acum, fiilor, ascultați-mă,și nu vă abateți dela cuvintele gurii mele: |
| 8 | depărtează-te de drumul care duce la ea,și nu te apropia de ușa casei ei, |
| 9 | ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta,și unui om fără milă anii tăi; |
| 10 | ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta,și tu să te trudești pentru casa altuia; |
| 11 | ca nu cumva să gemi, la urmă,cînd carnea și trupul ți se vor istovi, |
| 12 | și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea,și cum a disprețuit inima mea mustrarea? |
| 13 | Cum am putut să n’ascult glasul învățătorilor mei,și să nu iau aminte la ceice mă învățau? |
| 14 | Cît pe ce să mă nenorocesc de totîn mijlocul poporului și adunării!“ |
| 15 | Bea apă din fîntîna ta,și din izvoarele puțului tău. |
| 16 | Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?Și să-ți curgă rîurile pe piețele de obște? |
| 17 | Lasă-le să fie numai pentru tine,și nu pentru străinii de lîngă tine. |
| 18 | Izvorul tău să fie binecuvîntat,și bucură-te de nevasta tinereții tale. |
| 19 | Cerboaică iubită, căprioară plăcută:fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! |
| 20 | Și pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină,și ai îmbrățișa sînul unei necunoscute? |
| 21 | Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului,și El vede toate cărările lui. |
| 22 | Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui,și este apucat de legăturile păcatului lui. |
| 23 | El va muri din lipsă de înfrînare,se va poticni din prea multa lui nebunie. |
