| 1 | Nu strigă înțelepciunea,și nu-și înalță priceperea glasul? |
| 2 | Ea se așează sus pe înălțimi,afară pe drum, la răspîntii, |
| 3 | și strigă lîngă porți, la intrarea cetății,la intrarea porților: |
| 4 | „Oamenilor, către voi strig,și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. |
| 5 | Învățați-vă minte, proștilor,și înțelepțiți-vă nebunilor! |
| 6 | Asculați, căci am lucruri mari de spus,și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept. |
| 7 | Căci gura mea vestește adevărul,și buzele mele urăsc minciuna! |
| 8 | Toate cuvintele gurii mele sînt drepte,n’au nimic neadevărat nici sucit în ele. |
| 9 | Toate sînt lămurite pentru cel priceput,și drepte pentru ceice au găsit știința. |
| 10 | Primiți mai de grabă învățăturile mele decît argintul,și mai de grabă știința de cît aurul scump. |
| 11 | Căci înțelepciunea prețuiește mai mult de cît mărgăritarele,și nici un lucru de preț nu se poate asemui cu ea. |
| 12 | Eu, Înțelepciunea, am ca locuință mintea,și pot născoci cele mai chibzuite planuri. |
| 13 | Frica de Domnul este urîrea răului;trufia și mîndria, purtarea reași gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. |
| 14 | Dela mine vine sfatul și izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea. |
| 15 | Prin mine împărățesc împărațiiși dau voivozii porunci drepte. |
| 16 | Prin mine cîrmuiesc dregătorii,și mai marii, toți judecătorii pămîntului. |
| 17 | Eu iubesc pe ceice mă iubesc,și cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc. |
| 18 | Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. |
| 19 | Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat,și venitul meu întrece argintul cel mai ales. |
| 20 | Eu umblu pe calea nevinovăției,pe mijlocul cărărilor neprihănirii, |
| 21 | ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc,și să le umplu visteriile. |
| 22 | Domnul m’a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui,înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. |
| 23 | Eu am fost așezată din vecinicie, înainte de orice început,înainte de a fi pămîntul. |
| 24 | Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri,nici izvoare încărcate cu ape; |
| 25 | am fost născută înainte de întărirea munților,înainte de a fi dealurile, |
| 26 | cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile,nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii. |
| 27 | Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;cînd a tras o zare pe fața adîncului, |
| 28 | cînd a pironit norii sus,și cînd au țîșnit cu putere izvoarele adîncului, |
| 29 | cînd a pus un hotar mării,ca apele să nu treacă peste porunca Lui,cînd a pus temeliile pămîntului, |
| 30 | eu eram meșterul Lui, la lucru lîngă el,și în toate zilele eram desfătarea Lui,jucînd neîncetat înaintea Lui, |
| 31 | jucînd pe rotocolul pămîntului Său,și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. |
| 32 | Și acum, fiilor, ascultați-mă,căci ferice de ceice păzesc căile mele! |
| 33 | Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu. |
| 34 | Ferice de omul care m’ascultă,care veghează zilnic la porțile mele,și păzește pragul ușii mele. |
| 35 | Căci celce mă găsește, găsește viața,și capătă bunăvoința Domnului. |
| 36 | Dar celce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său;toți ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea. |
