| 1 | Înțelepciunea și-a zidit casa,și-a tăiat cei șapte stîlpi. |
| 2 | Și-a junghiat vitele, și-a amestecat vinul,și-a pus masa. |
| 3 | Și-a trimes slujnicele, și strigă,de pe vîrful înălțimilor cetății: |
| 4 | „Cine este prost, să vină încoace!“Celor lipsiți de pricepere le zice: |
| 5 | „Veniți de mîncați din pînea mea,și beți din vinul pe care l-am amestecat! |
| 6 | Lăsați prostia, și veți trăi,și umblați pe calea priceperii!“ |
| 7 | Celce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț,și celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. |
| 8 | Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;mustră pe cel înțelept, și el te va iubi! |
| 9 | Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept;învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult! |
| 10 | Începutul înțelepciunii este frica de Domnul;și știința sfinților, este priceperea. |
| 11 | Prin mine ți se vor înmulți zilele,și ți se vor mări anii vieții tale. |
| 12 | Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi. |
| 13 | Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic. |
| 14 | Ea șade totuș la ușa casei sale,pe un scaun, pe înălțimile cetății, |
| 15 | ca să strige la trecătorii,cari merg pe calea cea dreaptă: |
| 16 | „Cine este prost, să vină aici!“Iar celui fără minte îi zice: |
| 17 | „Apele furate sînt dulci,și pînea luată pe ascuns este plăcută!“ |
| 18 | El nu știe că acolo sînt morții,și că oaspeții ei sînt în văile locuinței morților. |
