| 1 | Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. |
| 2 | Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui. |
| 3 | Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea, și spune tuturor că este un nebun! |
| 4 | Cînd izbucnește împotriva ta mînia celuice stăpînește, nu-ți părăsi locul, căci sîngele rece te păzește de mari păcate. |
| 5 | Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greșală, care vine dela celce cîrmuiește: |
| 6 | nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. |
| 7 | Am văzut robi călări, și voivozi mergînd pe jos ca niște robi. |
| 8 | Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un sarpe. |
| 9 | Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. |
| 10 | Cînd se tocește ferul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înțelepciune. |
| 11 | Cînd mușcă șarpele, fiindcă n’a fost vrăjit, vrăjitorul n’are niciun cîștig din meșteșugul lui. |
| 12 | Cuvintele unui înțelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. |
| 13 | Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. |
| 14 | Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcarcă omul nu știe ce se va întîmpla, și cine-i va spune ce va fi după el? |
| 15 | Truda nebunului obosește pe celce nu cunoaște drumul spre cetate. |
| 16 | Vai de tine, țară, al cărei împărat este un copil, și ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineață! |
| 17 | Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! |
| 18 | Cînd mînile sînt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mînile, plouă în casă. |
| 19 | Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. |
| 20 | Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s’ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele. |
