| 1 | Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, și ziua morții de cît ziua nașterii. |
| 2 | Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfîrșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta. |
| 3 | Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feței inima se face mai bună. |
| 4 | Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. |
| 5 | Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului de cît să asculți la cîntecul celor fără minte. |
| 6 | Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Și aceasta este o deșertăciune. |
| 7 | Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. |
| 8 | Mai bun este sfîrșitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat. |
| 9 | Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuiește în sînul nebunilor. |
| 10 | Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?“ Căci nu din înțelepciune întrebi așa. |
| 11 | Înțelepciunea prețuiește cît o moștenire, și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. |
| 12 | Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. |
| 13 | Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb? |
| 14 | În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gîndește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. |
| 15 | Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, și este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui. |
| 16 | Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur? |
| 17 | Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? |
| 18 | Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o lași din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea. |
| 19 | Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate. |
| 20 | Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. |
| 21 | Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s’auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! |
| 22 | Căci știe inima ta de cîte ori ai vorbit și tu de rău pe alții. |
| 23 | Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.“ Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. |
| 24 | Cu mult mai departe decît era mai înainte, și ce adîncă! Cine o va putea găsi? |
| 25 | M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înțeleg, să adîncesc, și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. |
| 26 | Și am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mîni sînt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. |
| 27 | Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul; |
| 28 | iată ce-mi caută și acum sufletul, și n’am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n’am găsit în toate acestea. |
| 29 | Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. |
