| 1 | Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești!Ochii tăi sînt ochi de porumbiță,supt măhrama ta.Părul tău este ca o turmă de capre,poposită pe coama muntelui Galaad. |
| 2 | Dinții tăi sînt ca o turmă de oi tunse,cari ies din scăldătoare,toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă. |
| 3 | Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz,și gura ta este drăguță;obrazul tău este ca o jumătate de rodie,supt măhrama ta. |
| 4 | Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme;o mie de scuturi atîrnă de el,toate scuturi de viteji. |
| 5 | Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare,cari pasc între crini. |
| 6 | Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele,voi veni la tine, munte de mir,și la tine, deal de tămîie. |
| 7 | Ești frumoasă de tot, iubito,și n’ai nici un cusur. |
| 8 | Vino cu mine din Liban, mireaso,vino cu mine din Liban!Privește din vîrful muntelui Amana,din vîrful muntelui Senir și Hermon,din vizuinile leilor,din munții pardoșilor! |
| 9 | Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,mi-ai răpit inima numai cu o privire,numai cu unul din lănțișoarele dela gîtul tău! |
| 10 | Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso!Desmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul,și mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele! |
| 11 | Miere picură din buzele tale, mireaso,miere și lapte se află supt limba ta,și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. |
| 12 | Ești o grădină închisă, soro, mireaso,un izvor închis, o fîntînă pecetluită. |
| 13 | Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,mălini negri și nard; |
| 14 | nard și șofran,trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie,smirnă și aloe, cu cele mai alese mirezme. |
| 15 | O fîntînă din grădini,un izvor de ape vii,ce curge din Liban. |
| 16 | Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miazăzi!Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –Să intre iubitul meu în grădina lui,și să mănînce din roadele ei alese! – |
