| 1 | O! de ai fi fratele meu,care a supt la țîțele mamei mele!Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta,și nimeni nu m’ar ținea de rău. |
| 2 | Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;ea m’ar învățasă-ți dau să bei vin mirositor,must din rodiile mele. |
| 3 | Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,și dreapta lui să mă îmbrățișeze! – |
| 4 | Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,nu stîrniți, nu treziți dragostea,pînă nu vine ea. – |
| 5 | Cine este aceea, care se suie din pustie,rezemată de iubitul ei și zicînd:„Te-am trezit supt măr;acolo te-a născut mamă-ta,acolo te-a născut și te-a făcut ea.“ – |
| 6 | Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;căci dragostea este tare ca moartea,și gelozia este neînduplecată ca locuința morților;jarul ei este jar de foc,o flacără a Domnului. |
| 7 | Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,și rîurile n’ar putea s’o înece;de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,tot n’ar avea de cît dispreț. |
| 8 | Avem o soră micuță,care n’are încă țîțe.Ce vom face cu sora noastrăîn ziua cînd îi vor veni pețitorii? |
| 9 | Dacă este zid,vom zidi niște zimți de argint pe ea;dar dacă este ușă,o vom închide cu o scîndură de cedru. – |
| 10 | Eu sînt un zid, și țîțele mele sînt ca niște turnuri;în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. |
| 11 | Solomon avea o vie la Baal-Hamon;a închiriat-o unor păzitori;și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. |
| 12 | Via mea, care este a mea, o păstrez eu.Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,și două sute fie celor ce păzesc rodul! – |
| 13 | Tu, care locuiești în grădini,niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:binevoiește și fă-mă să-l aud! – |
| 14 | Vino repede, iubitule,ca o căprioară sau ca puiul de cerbpe munții plini de mirozne! |
