| 1 | Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda. |
| 2 | Ascultați, ceruri, și ia aminte, pămîntule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s’au răsculat împotriva Mea. |
| 3 | Boul își cunoaște stăpînul, și măgarul cunoaște ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“ |
| 4 | Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele … |
| 5 | Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! |
| 6 | Din tălpi pînă’n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, ne stoarse, ne legate, și ne alinate cu untdelemn: |
| 7 | țara vă este pustiită, cetățile vă sînt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele supt ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. |
| 8 | Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într’un cîmp de castraveți, ca o cetate împresurată. |
| 9 | De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora. |
| 10 | Ascultați cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! |
| 11 | „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sînt sătul de arderile de tot ale berbecilor, și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor și țapilor. |
| 12 | Cînd veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? |
| 13 | Nu mai aduceți daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! |
| 14 | Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. |
| 15 | Cînd vă întindeți mînile, Îmi întorc ochii dela voi; și ori cît de mult v’ați ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“ |
| 16 | „Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! |
| 17 | Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!“ – |
| 18 | „Veniți totuș să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lîna. |
| 19 | De veți voi și veți asculta, veți mînca cele mai bune roade ale țării; |
| 20 | dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.“ |
| 21 | Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! |
| 22 | Argintul tău s’a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. |
| 23 | Mai marii tăi sînt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n’ajunge pînă la ei. |
| 24 | De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. |
| 25 | Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îți voi topi sgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. |
| 26 | Voi face iarăș pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.“ |
| 27 | Sionul va fi mîntuit prin judecată, și ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. |
| 28 | Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și ceice părăsesc pe Domnul vor pieri. |
| 29 | Vă va fi rușine de terebinții în cari găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în cari vă desfătați; |
| 30 | căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n’are apă. |
| 31 | Omul tare va fi ca un cîlț, și lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge. |
