| 1 | Vai de cei ce rostesc hotărîri nelegiuite, și de cei ce scriu porunci nedrepte, |
| 2 | ca să nu facă dreptate săracilor, și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, și să jăfuiască pe orfani! |
| 3 | „Ce veți face voi în ziua pedepsei, și a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veți fugi după ajutor, și unde vă veți lăsa bogăția?“ |
| 4 | Unii vor fi îngenunchiați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mînia Lui nu se potolește, și mîna Lui tot întinsă este. |
| 5 | „Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mîniei Mele, care poartă în mînă toiagul urgiei Mele! |
| 6 | I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes împotriva unui popor pe care sînt mîniat, ca să-l prădeze și să-l jăfuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. |
| 7 | Dar el nu judecă așa, și nu acesta este gîndul inimii lui; ci el nu se gîndește decît să nimicească, decît să prăpădească neamurile cu grămada. |
| 8 | Căci el zice: «Nu sînt voivozii mei tot atîția împărați?» |
| 9 | «Nu s’a întîmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul?»«Nu s’a întîmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul?» «Nu s’a întîmplat Samariei la fel ca Damascului?» |
| 10 | «După cum mîna mea a pus stăpînire pe împărățiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decît la Ierusalim și în Samaria), |
| 11 | cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?.“ |
| 12 | Dar, dupăce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, și pentru trufia privirilor lui semețe, |
| 13 | căci el a zis: „Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, și prin înțelepciunea mea, – căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, și le-am jăfuit vistieriile, și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; |
| 14 | am pus mîna pe bogățiile popoarelor, ca pe un cuib, și, cum se strîng niște ouă părăsite, așa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n’a mișcat vreo aripă, nici n’a deschis ciocul, ca să ciripească. – |
| 15 | «Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea?» «Sau se mîndrește ferestrăul față de cel ce-l mînuiește?» «Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“ |
| 16 | De aceea Domnul, Dumnezeul oștirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc. |
| 17 | Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfîntul lui într’o flacără, care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într’o zi. |
| 18 | Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și cîmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leșin. |
| 19 | Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil le-ar putea scrie numărul. |
| 20 | În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfîntul lui Israel. |
| 21 | O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. |
| 22 | Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuș numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă, făcînd să se reverse dreptatea. |
| 23 | Și nimicirea aceasta, care a fost hotărîtă, Domnul, Dumnezeul oștirilor, o va aduce la îndeplinire în toată țara. |
| 24 | Totuș, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu, care locuiește în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te lovește cu nuiaua, și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii. |
| 25 | Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.“ |
| 26 | Domnul oștirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb; și Își va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. |
| 27 | În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. |
| 28 | El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș. |
| 29 | Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. |
| 30 | „Ridică-ți glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“ |
| 31 | Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. |
| 32 | Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mîna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. |
| 33 | Iată, Domnul, Dumnezeul oștirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sînt tăiați, cei mai înalți sînt doborîți. |
| 34 | Dă jos cu fierul crîngul pădurii, și Libanul cade supt mîna Celui Puternic. |
