| 1 | Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; |
| 2 | cum se întîmplă preotului se întîmplă și poporului, stăpînului ca și slugii, stăpînei ca și slujnicei, vînzătorului ca și cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca și celui ce ia cu împrumut, datornicului ca și cel căruia îi este dator. |
| 3 | Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărît așa. |
| 4 | Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sînt mîhniți și tînjesc; căpeteniile poporului sînt fără putere, |
| 5 | căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legămîntul cel vecinic! |
| 6 | De aceea mănîncă blestemul țara, și sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiți locuitorii țării, și nu mai rămîne decît un mic număr din ei. |
| 7 | Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă, suspină. |
| 8 | A încetat desfătarea timpanelor, s’a sfîrșit veselia gălăgiosă, s’a dus bucuria arfei. |
| 9 | Nu se mai cîntă cînd se bea vin, și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. |
| 10 | Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sînt închise, nu mai intră nimeni în ele. |
| 11 | Pe ulițe se strigă după vin; s’a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. |
| 12 | Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate. |
| 13 | Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. |
| 14 | Ceilalți însă, cari vor mai rămînea, își înălță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. |
| 15 | „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“ |
| 16 | Dela marginele pămîntului auzim cîntînd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sînt perdut! Sînt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se înverșunează la jaf. |
| 17 | Groaza, groapa, și lațul, vin peste tine, locuitor al țării! |
| 18 | Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus, și se clatină temeliile pămîntului! |
| 19 | Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă, |
| 20 | pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică. |
| 21 | În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pămînt pe împărații pămîntului. |
| 22 | Aceștia vor fi strînși ca prinși de război și puși într’o temniță, vor fi închiși în gherle, și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți |
| 23 | Luna va fi acoperită de rușine, și soarele de groază; căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrînilor Lui. |
