| 1 | Vai de Ariel, de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! „Adăugați an la an, și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. |
| 2 | Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. |
| 3 | Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. |
| 4 | Vei fi doborît la pămînt și de acolo vei vorbi, și din țărînă ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pămînt ca al unei năluci, și din țărînă îți vei șopti cuvintele. |
| 5 | Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, și aceasta deodată, într’o clipă.“ |
| 6 | Dela Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. |
| 7 | Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor cari vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape. |
| 8 | După cum cel flămînd visează că mănîncă, și se trezește cu stomahul gol, și, după cum cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea nestîmpărată: tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor cari vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului. |
| 9 | „Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!“ „Ei sînt beți; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. |
| 10 | Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v’a închis ochii, proorocilor, și v’a acoperit capetele, văzătorilor. |
| 11 | De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească, și-i zici; «Ia citește!» El răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!» |
| 12 | Sau dacă dai cartea unuia care nu știe să citească și-i zici: «Ia citește!» El răspunde: «Nu știu să citesc.“ |
| 13 | Domnul zice: „Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decît o învățătură de datină omenească. |
| 14 | De aceea voi lovi iarăș pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.“ |
| 15 | Vai de ceice își ascund planurile dinaintea Domnului, cari își fac faptele în întunerec, și zic: „Cine ne vede și cine ne știe?“ |
| 16 | Stricați ce sînteți! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m’a făcut el?“ Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?“ |
| 17 | Peste puțină vreme, Libanul se va preface în pomăt, și pomătul va fi socotit ca o pădure! |
| 18 | În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții, și ochii orbilor, izbăviți de negură și întunerec, vor vedea. |
| 19 | Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. |
| 20 | Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți ceice pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciți: |
| 21 | ceice osîndeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. |
| 22 | De aceea așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. |
| 23 | Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mînilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfîntul lui Iacov, și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. |
| 24 | Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere, și ceice cîrteau vor lua învățătură.“ |
