| 1 | „Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele!“ Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu.“ |
| 2 | Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. |
| 3 | Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău. |
| 4 | De aceea, pentrucă ai preț în ochii Mei, pentrucă ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine, și popoare pentru viața ta. |
| 5 | Nu te teme de nimic, căci Eu sînt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău dela răsărit, și te voi strînge dela apus. |
| 6 | Voi zice miază noaptei: «Dă încoace!» și miazăzilei: «Nu opri», ci adu-Mi fiii din țările depărtate și fiicele dela marginea pămîntului: |
| 7 | pe toți ceice poartă Numele Meu și pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit și i-am alcătuit.“ |
| 8 | „Scoate afară poporul cel orb, care totuș are ochi, și surzii, cari totuș au urechi. |
| 9 | Să se strîngă toate neamurile și să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintîi proorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: «Adevărat!“ – |
| 10 | „Voi sînteți martorii Mei –, zice Domnul, – voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sînt: înainte de Mine n’a fost făcut niciun Dumnezeu, și după Mine nu va fi, |
| 11 | Eu, Eu sînt Domnul, și afară de Mine nu este niciun Mîntuitor! |
| 12 | Eu am vestit, am mîntuit, am proorocit, nu sînt străin între voi; voi Îmi sînteți martori –, zice Domnul, – că Eu sînt Dumnezeu. |
| 13 | Eu sînt dela început, și nimeni nu izbăvește din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?“ |
| 14 | „Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: «Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaș împotriva Babilonului, și pogor pe toți fugarii, chiar și pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau. |
| 15 | Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.“ |
| 16 | Așa vorbește Domnul, care a croit un drum pe mare, și o cărare pe apele cele puternice, |
| 17 | care a scos cară și cai, o oștire și războinici viteji, culcați deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciți, și stinși ca un muc de lumînare: |
| 18 | „Nu vă mai gîndiți la ce a fost mai înainte, și nu vă mai uitați la cele vechi! |
| 19 | Iată, voi face ceva nou, și-i gata să se întîmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie, și rîuri în locuri secetoase. |
| 20 | Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, șacalii și struții, pentrucă voi da ape în pustie, și rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, |
| 21 | poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.“ |
| 22 | „Și tu nu M’ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele! |
| 23 | Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, și nu M’ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mîncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; și nu te-am obosit cu jertfe de tămîie. |
| 24 | Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, și nu M’ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M’ai chinuit cu păcatele tale, și M’ai obosit cu nelegiuirile tale. |
| 25 | Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. |
| 26 | Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să-ți scoți dreptatea. |
| 27 | Cel dintîi tată al tău a păcătuit, și învățătorii tăi s’au răsvrătit împotriva Mea. |
| 28 | De aceea am socotit ca niște pîngăriți pe căpeteniile sfîntului locaș, am dat pierzării pe Iacov, și batjocorii pe Israel.“ |
