| 1 | „Pogoară-te și șezi în țărînă, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supțirică și plăcută. |
| 2 | Ia pietrele de moară, și macină făină; scoate-ți măhrama, ridică-ți poala rochiei, descopere-ți picioarele, treci rîurile! |
| 3 | Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni.“ – |
| 4 | „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel.“ – |
| 5 | „Șezi într’un colț, și taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. |
| 6 | Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mînile tale: dar tu n’ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. |
| 7 | Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!» și nu te-ai gîndit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească. |
| 8 | Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: «Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!» |
| 9 | Și totuș aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeaș zi: și perderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece. |
| 10 | Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu și numai eu.» |
| 11 | De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s’o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate. |
| 12 | Vino dar cu descîntecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinereță; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. |
| 13 | Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple! |
| 14 | Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă. |
| 15 | Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu cari ai făcut negoț din tinereța ta se vor risipi fiecare într’o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.“ |
