| 1 | „Așa vorbește Domnul: «Unde este cartea de despărțire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre ceice M’au împrumutat v’am vîndut? Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vînduți, și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră. |
| 2 | Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentruce n’a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n’am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete! |
| 3 | Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac.“ |
| 4 | „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici. |
| 5 | Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, și nu M’am împotrivit, nici nu M’am tras înapoi. |
| 6 | Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, și obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și de scuipări. |
| 7 | Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine. |
| 8 | Cel ce Mă îndreptățește este aproape: «Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună!» «Cine este protivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!» |
| 9 | Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într’adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia îi va mînca. |
| 10 | Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întunerec și n’are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui! |
| 11 | Iar voi toți, cari aprindeți focul, și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe cari i-ați aprins. Din mîna Mea vi se întîmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri.“ |
