| 1 | „Ascultați-Mă, voi, cari umblați după neprihănire, cari căutați pe Domnul! Priviți spre stînca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. |
| 2 | Uitați-vă la părintele vostru Avraam, și spre Sara care v’a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat și înmulțit. |
| 3 | Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi mijlocul lui, mulțămiri și cîntări de laudă. |
| 4 | Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea, și voi pune Legea Mea lumină popoarelor. |
| 5 | Neprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu. |
| 6 | Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. |
| 7 | Ascultați-Mă, voi cari cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. |
| 8 | Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.“ |
| 9 | Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară, și în veacurile din vechime! Oare n’ai doborît Tu Egiptul, și ai străpuns balaurul? |
| 10 | Nu ești Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, și ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpărați? |
| 11 | Astfel cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. |
| 12 | Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, |
| 13 | și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului? |
| 14 | În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîne. |
| 15 | Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor. |
| 16 | Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!» |
| 17 | Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul amețelii! |
| 18 | Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe cari i-a crescut. |
| 19 | Amîndouă aceste lucruri ți s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – «Cum să te mîngîi eu?» |
| 20 | Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într’un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. |
| 21 | Deaceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă: |
| 22 | «Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el! |
| 23 | Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători. |
