| 1 | „Cine este acesta, care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mîndru, în plinătatea puterii Lui? – «Eu sînt Cel care am făgăduit mîntuirea, și am putere să izbăvesc!“ – |
| 2 | „Dar pentru ce Îți sînt hainele roșii, și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?“ – |
| 3 | „Eu singur am călcat în teasc, și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mînia Mea, și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sîngele lor a țîșnit pe veșmintele Mele, și Mi-am mînjit toate hainele Mele cu el. |
| 4 | Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, și venise anul celor răscumpărați ai Mei. |
| 5 | Mă uitam împrejur, și nu era nimeni să M’ajute, și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci brațul Meu Mi-a fost într’ajutor, și urgia mea M’a sprijinit! |
| 6 | Am călcat astfel în picioare popoare în mînia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, și le-am vărsat sîngele pe pămînt.“ |
| 7 | Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate față de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăția dragostei Lui. |
| 8 | El a zis: „Negreșit, ei sînt poporul Meu, niște copii cari nu vor fi necredincioși!“ Și astfel El s’a făcut Mîntuitorul lor. |
| 9 | În toate necazurile lor n’au fost fără ajutor, și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mîntuit; El Însuș i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime. |
| 10 | Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Lui cel sfînt; iar El li s’a făcut vrăjmaș și a luptat împotriva lor. |
| 11 | Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, și a zis: „Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfînt; |
| 12 | care povățuia dreapta lui Moise, cu brațul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume vecinic; |
| 13 | care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?“ |
| 14 | „Ca fiara, care se pogoară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ți faci un Nume plin de slavă!“ |
| 15 | „Privește din cer și vezi, din locuința Ta cea sfîntă și slăvită: unde este rîvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! |
| 16 | Totuș Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaște, și Israel nu știe cine sîntem; dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numești «Mîntuitorul nostru.“ |
| 17 | Pentruce, Doamne, ne lași să rătăcim dela căile Tale, și ne împietrești inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale! |
| 18 | Poporul Tău cel sfînt n’a stăpînit țara de cît puțină vreme; vrăjmașii noștri au călcat în picioare locașul Tău cel sfînt. |
| 19 | Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, și peste care niciodată nu s’a chemat Numele Tău … |
