| 1 | S’a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s’a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n’a putut să-l bată. |
| 2 | Cînd au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărît în Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul. |
| 3 | Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului, |
| 4 | și spune-i: «Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! |
| 5 | Nu te teme că Siria gîndește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic: |
| 6 | «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s’o spargem, și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.“ |
| 7 | Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Așa ceva nu se va întîmpla și nu va avea loc. |
| 8 | Căci Damascul va fi capitala Siriei, și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șase zeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. |
| 9 | Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeți, nu veți sta în picioare.“ |
| 10 | Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, și i-a zis: |
| 11 | „Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.“ |
| 12 | Ahaz a răspuns. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.“ |
| 13 | Isaia a zis atunci:„Ascultați totuș, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu? |
| 14 | De aceea Domnul însuș vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel. |
| 15 | El va mînca smîntînă și miere, pînă va ști să lepede răul și să aleagă binele. |
| 16 | Dar înainte ca să știe copilul să lepede răul, și să aleagă binele, țara de ai cărei doi împărați te temi tu, va fi pustiită.“ |
| 17 | „Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău, zile cum n’au mai fost niciodată, din ziua cînd s’a despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). |
| 18 | În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, dela capătul rîurilor Egiptului, și albinelor din țara Asiriei; |
| 19 | ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate stufișurile, și pe toate imașurile. |
| 20 | În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. |
| 21 | În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi, |
| 22 | și vor da un așa belșug de lapte în cît vor mînca smîntînă; căci cu smîntînă și cu miere se vor hrăni toți ceice vor rămînea în țară. |
| 23 | În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: |
| 24 | vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decît mărăcini și spini. |
| 25 | Și toți munții lucrați cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei, și le vor bătături oile. |
