Ieremia 2

1	„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
2	«Du-te, și strigă la urechile cetății Ierusalimului: «Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într’un pămînt nesămănat.
3	Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toți cei ce mîncau din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“
4	„Ascultați Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, și voi, toate familiile casei lui Israel!
5	Așa vorbește Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s’au depărtat de Mine, și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic?
6	Ei n’au întrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie, printr’un pămînt uscat și plin de gropi, printr’un pămînt unde domnește seceta și umbra morții, printr’un pămînt pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește nici un om?»
7	«V’am adus într’o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncați roadele și bunătățile; dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într’o urîciune.
8	Preoții n’au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M’au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, proorocii au proorocit prin Baal, și au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.»
9	De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri.
10	Treceți în ostroavele Chitim, și priviți! Trimeteți la Chedar, uitați-vă bine, și vedeți dacă s’a întîmplat acolo așa ceva:
11	și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sînt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!
12	Mirați-vă de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază, zice Domnul.»
13	«Căci poporul Meu a săvîrșit un îndoit păcat: M’au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, cari nu țin apă.»
14	«Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă?» «Atunci pentru ce a ajuns de pradă?»
15	«Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui, și-i pustiesc țara; cetățile îi sînt arse și fără locuitori.
16	Chiar și cei din Nof și Tahpanes îți vor zdrobi creștetul capului.
17	Nu ți-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cînd te îndrepta pe calea cea bună?
18	Și acum, ce cauți să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria, să bei apa rîului?
19	Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeu tău, și să n’ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.»
20	«De mult ți-ai sfărîmat jugul, ți-ai rupt legăturile, și ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal înalt și supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
21	Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într’o coardă de viță sălbatică?
22	Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»
23	«Cum poți să zici: «Nu m’am spurcat, și nu m’am dus după Baali?» Privește-ți urma pașilor în vale, și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi!
24	Măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n’au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
25	Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, și vreau să merg după ei.»
26	Cum rămîne uluit un hoț cînd este prins, așa de uluiți vor rămînea cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și proorocii lor.
27	Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl meu!» Și pietrei: «Tu mi-ai dat viața!» Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic: «Scoală-Te și scapă-ne!»
28	Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăți ai, atîția dumnezei ai, Iuda!»
29	«Pentruce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul.» –
30	«Degeaba v’am lovit copiii; n’au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor.
31	O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o țară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?»
32	Își uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M’a uitat de zile fără număr.
33	Ce bine știi să-ți întocmești căile cînd este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.
34	Pînă și pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovați, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.
35	Și cu toate acestea, tu zici: «Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N’am păcătuit!»
36	Pentruce atîta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea, cum ți-a venit și din Asiria!
37	Tot deacolo vei ieși, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, și nu vei izbuti cu ei.“