| 1 | Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată!A rămas ca o văduvă!Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,a ajuns roabă astăzi! |
| 2 | Plînge amarnic noaptea, și-i curg lacrămi pe obraji.Niciunul din toți cei ce o iubeau n’o mîngîie;toți prietenii ei au părăsit-o,și i s’au făcut vrăjmași. |
| 3 | Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele.Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă!Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea. |
| 4 | Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează;fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune. |
| 5 | Asupritorii lui sar biruitori,vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui;copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. |
| 6 | S’a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune,și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește. |
| 7 | În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce amintede toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune;cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui. |
| 8 | Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă.Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu-i goliciunea,și el însuș se întoarce în altă parte și oftează. |
| 9 | Necurăția sta lipită pe poala hainei lui,și nu se gîndea la sfîrșitul său.A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mîngîie. –„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!“ – |
| 10 | Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump;ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel sfînt, au intrat neamurilecărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta! |
| 11 | Tot poporul lui caută pîne suspinînd;și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.„Uită-Te, Doamne, și privește cît de înjosit sînt!“ |
| 12 | O! voi, cari treceți pe lîngă mine,priviți și vedeți dacă este vre o durere ca durerea mea,ca durerea cu care m’a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse! |
| 13 | Mi-a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un laț supt picioare, și m’a dat înapoi.M’a lovit cu pustiire și o lîncezeală de toate zilele! |
| 14 | Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,cari stau împletite și legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea.Domnul m’a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă. |
| 15 | Domnul a trîntit la pămînt pe toți vitejii din mijlocul meu;a strîns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda. |
| 16 | De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii,căci s’a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;fiii mei sînt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit. – |
| 17 | Sionul întinde mînile rugător, și nimeni nu-l mîngîie.Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmași;Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. – |
| 18 | Domnul este drept, căci m’am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!Fecioarele și tinerii mei s’au dus în robie. |
| 19 | Mi-am chemat prietenii, dar m’au înșelat,preoții și bătrînii mei au murit în cetate,căutînd hrană, ca să-și țină viața.“ |
| 20 | „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,mi s’a întors inima în mine, căci am fost neascultător.Afară sabia m’a lăsat fără copii, în casă moartea. |
| 21 | M’au auzit suspinînd, dar nimeni nu m’a mîngîiat.Toți vrăjmașii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s’au bucurat că Tu ai adus-o;dar vei aduce, vei vesti ziua cînd și ei vor fi ca mine. |
| 22 | Adu toată răutatea lor înaintea Ta,și fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, și inima îmi este bolnavă.“ |
