| 1 | Eu sînt omul care a văzut suferința supt nuiaua urgiei Lui. |
| 2 | El m’a dus, m’a mînat în întunerec, și nu în lumină. |
| 3 | Numai împotriva mea își întinde și își întoarce mîna, toată ziua. |
| 4 | Mi-a prăpădit carnea și pielea, și mi-a zdrobit oasele. |
| 5 | A făcut zid împrejurul meu, și m’a înconjurat cu otravă și durere. |
| 6 | Mă așează în întunerec, ca pe cei morți pentru totdeauna. |
| 7 | M’a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m’a pus în lanțuri grele. |
| 8 | Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea. |
| 9 | Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, și mi-a strîmbat cărările. |
| 10 | Mă pîndește ca un urs și ca un leu într’un loc ascuns. |
| 11 | Mi-a abătut căile, și apoi s’a aruncat pe mine, și m’a pustiit. |
| 12 | Și-a încordat arcul, și m’a pus țintă săgeții Lui. |
| 13 | În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui. |
| 14 | Am ajuns de rîsul poporului meu, și toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei. |
| 15 | M’a săturat de amărăciune, m’a îmbătat cu pelin. |
| 16 | Mi-a sfărîmat dinții cu pietre, m’a acoperit cu cenușă. |
| 17 | Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea. |
| 18 | Și am zis: „S’a dus puterea mea de viață, și nu mai am nici o nădejde în Domnul.“ |
| 19 | „Gîndește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!“ |
| 20 | Cînd își aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine. |
| 21 | Iată ce mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă face să mai trag nădejde: |
| 22 | Bunătățile Domnului nu s’au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt, |
| 23 | ci se înoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare! |
| 24 | „Domnul este partea mea de moștenire,“ zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. |
| 25 | Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. |
| 26 | Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. |
| 27 | Este bine pentru om să poarte un jug în tinereța lui. |
| 28 | Să stea singur și să tacă, pentrucă Domnul i l-a pus pe grumaz; |
| 29 | să-și umple gura cu țărînă, și să nu-și peardă nădejdea; |
| 30 | să dea obrazul celui ce-l lovește, și să se sature de ocări. |
| 31 | Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. |
| 32 | Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se îndură iarăș de el, după îndurarea Lui cea mare: |
| 33 | căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mîhnește bucuros pe copiii oamenilor. |
| 34 | Cînd se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări, |
| 35 | cînd se calcă dreptatea omenească în fața Celui Prea Înalt, |
| 36 | cînd este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul? |
| 37 | Cine a spus și s’a întîmplat ceva fără porunca Domnului? |
| 38 | Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul și binele? |
| 39 | De ce să se plîngă omul cît trăiește? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui! |
| 40 | Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, și să ne întoarcem la Domnul. |
| 41 | Să ne înălțăm și inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: |
| 42 | „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!“ |
| 43 | În mînia Ta, Te-ai ascuns, și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. |
| 44 | Te-ai învăluit într’un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. |
| 45 | Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare. |
| 46 | Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră. |
| 47 | De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire. |
| 48 | Șivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. |
| 49 | Mi se topește ochiul în lacrămi, necurmat și fără răgaz, |
| 50 | pînăce Domnul va privi din cer și va vedea. |
| 51 | Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetății mele. |
| 52 | Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre. |
| 53 | Voiau să-mi nimicească viața într’o groapă, și au aruncat cu pietre în mine. |
| 54 | Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sînt perdut!“ |
| 55 | Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. |
| 56 | Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.“ |
| 57 | În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: „Nu te teme!“ |
| 58 | Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața! |
| 59 | Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. |
| 60 | Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. |
| 61 | Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, |
| 62 | cuvîntările protivnicilor mei, și planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea. |
| 63 | Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură. |
| 64 | Răsplătește-le, Doamne, după faptele mînilor lor! |
| 65 | Împetrește-le inima, și aruncă blestemul Tău împotriva lor! |
| 66 | Urmărește-i, în mînia Ta, și șterge-i de supt ceruri, Doamne!“ |
