| 1 | Vai! cum s’a înegrit aurul, și cum s’a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor! |
| 2 | Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată,cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului! |
| 3 | Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor;dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie. |
| 4 | Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;copiii cer pîne, dar nimeni nu le-o dă. |
| 5 | Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe.Ceice fuseseră crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi! |
| 6 | Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei,care a fost nimicită într’o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea. |
| 7 | Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele;trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul. |
| 8 | Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe,pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. |
| 9 | Ceice pier uciși de sabie sînt mai fericiți decît ceice pier de foame,cari cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor cîmpului! |
| 10 | Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii,cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu. |
| 11 | Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsat mînia aprinsă;a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile. |
| 12 | Împărații pămîntului n’ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n’ar fi crezutcă protivnicul, care-l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului. |
| 13 | Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți! |
| 14 | Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge,așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor. |
| 15 | „Depărtați-vă, necuraților!“ li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!“Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“ |
| 16 | În mînia Lui Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!Vrăjmașul n’a căutat la fața preoților, nici n’a avut milă de cei bătrîni. |
| 17 | Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor!Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne-a izbăvit. |
| 18 | Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele … Da, ne venise sfîrșitul! |
| 19 | Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului.Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie. |
| 20 | Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el,despre care ziceam: „Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.“ |
| 21 | „Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care louiește în țara Uț!Dar și la tine va trece potirul, și tu te vei îmbăta, și te vei desgoli! |
| 22 | Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită:El nu te va mai trimete în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea;și îți va da pe față păcatele.“ |
