| 1 | „Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s’a întîmplat!Uită-Te și vezi-ne ocara! |
| 2 | Moștenirea noastră a trecut la niște străini,casele noastre la cei din alte țări! |
| 3 | Am rămas orfani, fără tată;mamele noastre sînt ca niște văduve. |
| 4 | Apa noastră o bem pe bani,și lemnele noastre trebuie să le plătim. |
| 5 | Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire,și cînd obosim, nu ne dau odihnă. |
| 6 | Am întins mîna spre Egipt,spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. |
| 7 | Părinții noștri, cari au păcătuit, nu mai sînt,iar noi le purtăm păcatele. |
| 8 | Robii ne stăpînesc,și nimeni nu ne izbăvește din mînile lor. |
| 9 | Ne căutăm pînea cu primejdia vieții noastre,căci ne amenință sabia în pustie. |
| 10 | Ne arde pielea ca un cuptor,de frigurile foamei. |
| 11 | Au necinstit pe femei în Sion,pe fecioare în cetățile lui Iuda. |
| 12 | Mai marii noștri au fost spînzurați de mînile lor;Bătrînilor nu le-a dat nici o cinste |
| 13 | Tinerii au fost puși să rîșnească,și copiii cădeau supt poverile de lemn. |
| 14 | Bătrînii nu se mai duc la poartă,și tinerii au încetat să mai cînte. |
| 15 | S’a dus bucuria din inimile noastre,și jalea a luat locul jocurilor noastre. |
| 16 | A căzut cununa de pe capul nostru!Vai de noi, căci am păcătuit! |
| 17 | Dacă ne doare inima,dacă ni s’au întunecat ochii, |
| 18 | este din pricină că muntele Sionului este pustiit,din pricină că se plimbă șacalii prin el. |
| 19 | Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie;scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam! |
| 20 | Pentruce să ne uiți pe vecie, și să ne părăsești pentru multă vreme? |
| 21 | Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!Dă-ne iarăș zile ca cele de odinioară! |
| 22 | Să ne fi lepădat Tu de tot oare,și să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult? |
