| 1 | M’am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. |
| 2 | Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vîră-te între roatele de supt heruvimi, umple-ți mînile cu cărbunii aprinși cari sînt între heruvimi, și împrăștie-i peste cetate!“ Și el s’a vîrît între roate supt ochii mei. |
| 3 | Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, cînd s-a vîrît omul acela între roate, iar norul a umplut curtea din lăuntru. |
| 4 | Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, și s’a îndreptat spre pragul casei, așa în cît Templul s’a umplut de nor, și curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului. |
| 5 | Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbește, |
| 6 | Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s’a dus și s’a așezat lîngă roate. |
| 7 | Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, și l-a pus în mînile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat, și a ieșt afară. |
| 8 | La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om supt aripile lor. |
| 9 | M’am uitat, și iată că lîngă heruvimi erau patru roți; o roată lîngă un heruvim și o roată lîngă celălalt heruvim; dar roatele acestea străluceau ca o piatră de hrisolit. |
| 10 | După înfățișare, toate cele patru roți aveau acelaș chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți. |
| 11 | Cînd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, și nu se învîrteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învîrtească în mersul lor. |
| 12 | Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mînile lor și aripile lor, erau pline de ochi, ca și cele patru roți dimprejur. |
| 13 | Am auzit cu urechile mele că roatele erau chemate: „Roate învîrtitoare.“ |
| 14 | Fiecare avea patru fețe; fața celui dintîi era o față de heruvim, fața celui de al doilea o față de om, a celui de al treilea o față de leu, și a celui de al patrulea o față de vultur. |
| 15 | Și heruvimii s’au ridicat. Erau făpturile vii pe cari le văzusem lîngă rîul Chebar. |
| 16 | Cînd mergeau heruvimii, mergeau și roatele cu ei, și cînd își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe dela pămînt, nici roatele nu se depărtau de ei. |
| 17 | Cînd se opreau ei, se opreau și ele, și cînd se înălțau ei, se înălțau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. |
| 18 | Slava Domului a plecat din pragul Templului, și s’a așezat pe heruvimi. |
| 19 | Heruvimii și-au întins aripile, și s’au înălțat de pe pămînt supt ochii mei; cînd au plecat ei, au plecat și roțile cu ei. S’au oprit la intrarea porții casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. |
| 20 | Erau făpturile vii, pe cari le văzusem supt Dumnezeul lui Israel lîngă rîul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi. |
| 21 | Fiecare avea patru fețe, fiecare avea patru aripi, și supt aripile lor era ceva ca o mînă de om. |
| 22 | Dar fețele lor erau ca cele pe cari le văzusem la rîul Chebar, cu aceeaș înfățișare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte. |
