| 1 | El mi-a zis: „Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, și du-te de vorbește casei lui Israel!“ |
| 2 | Am deschis gura, și mi-a dat să mănînc sulul acesta. |
| 3 | El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta, pe care ți-l dau!“ – L-am mîncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea. |
| 4 | El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel, și spune-le cuvintele Mele! |
| 5 | Căci nu ești trimes la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. |
| 6 | Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit dacă te-aș trimete la ele, te-ar asculta! |
| 7 | Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentrucă nu vrea să M’asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. |
| 8 | Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor, și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. |
| 9 | Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decît stînca. Nu te teme și nu te speria de ei, căci sînt o casă de îndărătnici!“ |
| 10 | El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ți le spun! |
| 11 | Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău: vorbește-le, și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu!» |
| 12 | Și Duhul m’a răpit, și am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s’a ridicat din locul ei. |
| 13 | Am auzit și vîjăitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lîngă ele, și dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt. |
| 14 | Cînd m’a răpit Duhul și m’a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine. |
| 15 | Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război cari locuiau la rîul Chebar, în locul unde se aflau; și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. |
| 16 | După șapte zile, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 17 | „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! |
| 18 | Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreșit!», dacă nu-l vei înștiința, și nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! |
| 19 | Dar dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce dela răutatea lui și dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îți vei mîntui sufletul! |
| 20 | Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte, și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! |
| 21 | Dar dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și nu va păcătui, va trăi, pentrucă a primit înștiințarea, iar tu îți vei mîntui sufletul!“ |
| 22 | Și mîna Domnului a venit peste mine acolo, și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, și acolo îți voi vorbi!“ |
| 23 | M’am sculat, și m’am dus în vale; și iată că slava Domnului s’a arătat acolo, așa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pămînt. |
| 24 | Duhul a intrat în mine, și m’a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă!“ |
| 25 | Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu cari te vor lega, ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. |
| 26 | Îți voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, și să nu-i poți mustra, căci sînt o casă de îndărătnici! |
| 27 | Dar cînd îți voi vorbi, îți voi deschide gura, ca să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n’asculte! Căci sînt o casă de îndărătnici!» |
