| 1 | Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 2 | „Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău, și spune-le: «Cînd voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oare care, și-l va pune ca străjer, – |
| 3 | dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trîmbiță, și va da de știre poporului, |
| 4 | și dacă cel ce va auzi sunetul trîmbiței nu se va feri, și va veni sabia și-l va prinde, sîngele lui să cadă asupra capului lui. |
| 5 | Fiindcă a auzit sunetul trîmbiței, și nu s’a ferit, de aceea sîngele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, își va scăpa viața. |
| 6 | Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trîmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sîngele lui din mîna străjerului.» |
| 7 | Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvîntul care iese din gura Mea, și să-i înștiințezi din partea Mea. |
| 8 | Cînd zic celui rău: «Răule, vei muri negreșit!» și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta. |
| 9 | Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mîntui sufletul. |
| 10 | Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: «Voi cu drept cuvînt ziceți: «Fărădelegile și păcatele noastre sînt asupra noastră, și din pricina lor tînjim; cum am putea să trăim?» |
| 11 | Spune-le: «Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreți să muriți voi, casa lui Israel?» – |
| 12 | Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: «Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mîntui în ziua fărădelegii lui, și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua cînd se va întoarce dela ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua cînd va săvîrși o fărădelege. |
| 13 | Cînd zic celui neprihănit că va trăi negreșit, – dacă se încrede în neprihănirea lui și săvîrșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvîrșit-o. |
| 14 | Dimpotrivă cînd zic celui rău: «Vei muri!» – dacă se întoarce dela păcatul lui și face ce este bine și plăcut, |
| 15 | dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile cari dau viața, și nu săvîrșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri. |
| 16 | Toate păcatele pe cari le-a săvîrșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit!» |
| 17 | Copiii poporului tău zic: «Calea Domnului nu este dreaptă!» Totuș, mai degrabă calea lor nu este dreaptă! |
| 18 | Dacă cel neprihănit se abate dela neprihănirea lui și săvîrșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. |
| 19 | Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! |
| 20 | Fiindcă ziceți: «Calea Domnului nu este dreaptă!» vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!“ |
| 21 | În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: „Cetatea a fost luată!“ |
| 22 | Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. |
| 23 | Atunci Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 24 | „Fiul omului, ceice locuiesc în dărîmăturile acelea în țara lui Israel zic: «Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi sîntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpînire!» |
| 25 | De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Voi mîncați carne cu sînge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sînge. Și voi să stăpîniți țara? |
| 26 | Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvîrșiți urîciuni, fiecare din voi necinstește pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpîniți țara?» |
| 27 | De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Pe viața Mea, că ceice locuiesc în aceste dărîmături vor cădea uciși de sabie; pe ceice sînt pe cîmp îi voi da de mîncare fiarelor; iar ceice sînt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă. |
| 28 | Voi preface țara într’o pustietate și într’un pustiu; mîndria tăriei ei se va sfîrși, munții lui Israel vor fi pustiiți, și nimeni nu va mai trece prin ei. |
| 29 | Și vor ști că Eu sînt Domnul, cînd voi preface țara într-o pustietate și într’un pustiu, din pricina tuturor urîciunilor pe cari le-au săvîrșit.» |
| 30 | Fiul omului! Copiii poporului tău vorbesc de tine pe lîngă ziduri și pe la ușile caselor, și zic unul altuia, fiecare fratelui său: «Veniți dar, și ascultați care este cuvîntul ieșit dela Domnul!» |
| 31 | Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. |
| 32 | Iată că tu ești pentru ei ca un cîntăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cîntare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc. |
| 33 | Cînd se vor întîmpla însă aceste lucruri, – și iată că se întîmplă! – vor ști că era un prooroc în mijlocul lor.“ |
