| 1 | Mîna Domnului a venit peste mine, și m’a luat în Duhul Domnului, și m’a pus în mijlocul unei văi pline de oase. |
| 2 | M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, și iată că erau foarte multe pe fața văiei, și erau uscate de tot. |
| 3 | El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?“ Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu știi lucrul acesta!“ |
| 4 | El mi-a zis: „Proorocește despre oasele acestea, și spune-le: «Oase uscate, ascultați cuvîntul Domnului! |
| 5 | Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, și veți învia! |
| 6 | Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sînt Domnul.“ |
| 7 | Am proorocit cum mi se poruncise. Și pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s’au apropiat unele de altele! |
| 8 | M-am uitat, și iată că le-au venit vine, carnea a crescut, și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. |
| 9 | El mi-a zis: „Proorocește, și vorbește duhului! Proorocește, fiul omului, și zi duhului: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morții aceștia, ca să învieze!» |
| 10 | Am proorocit, cum mi se poruncise. Și a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. |
| 11 | El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: «Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduți!“ |
| 12 | Deaceea, proorocește, și spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi aduce iarăș în țara lui Israel. |
| 13 | Și veți ști că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, și vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! |
| 14 | Voi pune Duhul Meu în voi, și veți trăi; vă voi așeza iarăș în țara voastră, și veți ști că Eu, Domnul, am vorbit și am făcut, zice Domnul.“ |
| 15 | Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 16 | „Fiul omului, ia o bucată de lemn, și scrie pe ea: «Pentru Iuda și pentru copiii lui Israel, cari sînt tovarășii lui.» Ia apoi o altă bucată de lemn, și scrie pe ea: „Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, care este tovarășa lui.“ |
| 17 | După aceea, împreună-le una cu alta, într’o singură bucată, așa încît să fie una în mîna ta. |
| 18 | Și cînd îți vor zice copiii poporului tău: „Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă lucrul acesta?“ |
| 19 | să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, și al semințiilor lui Israel cari-i sînt tovarășe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, și voi face un singur lemn, așa că vor fi una în mîna Mea.“ |
| 20 | Toiegele de lemn, pe cari vei scrie, să le ții astfel în mîna ta, supt ochii lor. |
| 21 | Și să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s’au dus, îi voi strînge din toate părțile, și-i voi aduce înapoi în țara lor. |
| 22 | Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel; toți vor avea un singur împărat, și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății. |
| 23 | Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urîciunile lor, și cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, și-i voi curăți; ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. |
| 24 | Robul Meu David va fi împărat peste ei, și toți vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele și le vor împlini. |
| 25 | Vor locui iarăș în țara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, și pe care au locuit-o și părinții voștri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, și copiii copiilor lor, pe vecie, și Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. |
| 26 | Voi încheia cu ei un legămînt de pace, care va fi un legămînt vecinic cu ei; îi voi sădi și-i voi înmulți, și voi pune locașul Meu cel sfînt în mijlocul lor pentru totdeauna. |
| 27 | Locuința Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. |
| 28 | Și neamurile vor ști că Eu sînt Domnul, care sfințește pe Israel, cînd Locașul Meu cel sfînt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.“ |
