| 1 | În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s’a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și a priceput vedenia. |
| 2 | „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale. |
| 3 | N’am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m’am uns deloc, pînă s’au împlinit cele trei săptămîni. |
| 4 | În a douăzeci și patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel. |
| 5 | Am ridicat ochii, m’am uitat, și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, și încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz. |
| 6 | Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. |
| 7 | Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n’au văzut-o; totuș au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! |
| 8 | Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m’au lăsat, coloarea mi s’a schimbat, fața mi s’a sluțit, și am pierdut orice vlagă. |
| 9 | Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. |
| 10 | Și iată că o mînă m’a atins, și m’a așezat tremurînd pe genunchii și mînile mele. |
| 11 | Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sînt trimes la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd. |
| 12 | El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ți-ai pus inima ca să înțelegi, și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! |
| 13 | Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile; și iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lîngă împărații Persiei. |
| 14 | Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.“ |
| 15 | Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, și am tăcut. |
| 16 | Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s’a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m’a umplut de groază, și am pierdut orice putere! |
| 17 | Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m’au părăsit, și nu mai am nici suflare!“ |
| 18 | Atunci cel ce avea înfățișarea unui om m’a atins din nou, și m’a întărit. |
| 19 | Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!“ Și pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri, și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m’ai întărit.“ |
| 20 | El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; și cînd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! |
| 21 | Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail. |
