| 1 | În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. |
| 2 | Cînd am avut vedenia aceasta, mi s’a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai. |
| 3 | Am ridicat ochii, m’am uitat, și iată că într’un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă. |
| 4 | Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic. |
| 5 | Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap dela apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. |
| 6 | A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s’a repezit asupra lui cu toată puterea lui. |
| 7 | L-am văzut cum s’a apropiat de berbece, s’a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui. |
| 8 | Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s’a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. |
| 9 | Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, și spre țara cea minunată. |
| 10 | S’a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare. |
| 11 | S’a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată, și i-a surpat locul locașului său celui sfînt. |
| 12 | Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. |
| 13 | Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?“ |
| 14 | Și el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit!“ |
| 15 | Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s’o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om. |
| 16 | Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tîlcuiește-i vedenia aceasta.“ |
| 17 | El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m’am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!“ |
| 18 | Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m’a atins, și m’a așezat iarăș în picioare în locul în care mă aflam. |
| 19 | Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului. |
| 20 | Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împărații Mezilor și Perșilor. |
| 21 | Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. |
| 22 | Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărății, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere. |
| 23 | La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. |
| 24 | El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuș; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. |
| 25 | Din pricina propășirii lui și izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulți oameni cari trăiau liniștiți, și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omenești. |
| 26 | Iar vedenia cu serile și diminețile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremi îndepărtate.“ |
| 27 | Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m’am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa. |
