| 1 | Cuvîntul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel. |
| 2 | Ascultați lucrul acesta, bătrîni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S’a întîmplat așa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinților voștri? |
| 3 | Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! |
| 4 | Ce a lăsat nemîncat lăcusta Gazam, a mîncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mîncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mîncat lăcusta Hasil. |
| 5 | Treziți-vă, bețivilor, și plîngeți! Văitați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul dela gură! |
| 6 | Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. |
| 7 | Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! |
| 8 | Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereței ei! |
| 9 | Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jălesc. |
| 10 | Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. |
| 11 | Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sînt pierdute. |
| 12 | Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s’au uscat… Și s’a dus bucuria dela copiii oamenilor! |
| 13 | Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. |
| 14 | Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe bătrîni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul. |
| 15 | „Vai! ce zi!“ Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire dela Cel Atotputernic. |
| 16 | Nu s’a prăpădit hrana supt ochii noștri? Și n’a perit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? |
| 17 | S’au uscat semințele supt bulgări; grînarele stau goale, hambarele sînt stricate, căci s’a stricat sămănătura! |
| 18 | Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi sufăr! |
| 19 | Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, și para focului a pîrlit toți copacii de pe cîmp! |
| 20 | Chiar și fiarele cîmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pîraiele, și a mîncat focul islazurile pustiei. |
