Leviticul 13

1	Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și a zis:
2	„Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoți.
3	Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, și dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.
4	Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă, care nu se arată mai adîncă decît pielea, și dacă părul nu s’a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana.
5	A șaptea zi preotul să-l cerceteze iarăș. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s’a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile.
6	Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s’a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat.
7	Dar dacă pecinginea s’a întins pe piele, dupăce s’a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă odată cercetării preotului.
8	Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s’a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră.
9	Cînd se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot.
10	Preotul să-l cerceteze. Și dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească, și în umflătură este și o urmă de carne vie,
11	atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, căci este necurat.
12	Dacă lepra va face o spuzeală pe piele, și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap pînă în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile,
13	preotul să-l cerceteze; și dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana: fiindcă s’a făcut toată albă, el este curat.
14	Dar în ziua cînd se va vedea în el carne vie, va fi necurat;
15	cînd preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră.
16	Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot;
17	preotul să-l cerceteze, și dacă rana s’a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat.
18	Cînd un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită,
19	și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșietic, omul acela să se arate preotului.
20	Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adîncă decît pielea, și dacă părul s’a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă.
21	Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
22	Dacă s’a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
23	Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s’a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.
24	Cînd un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc, și se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roșietic,
25	preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s’a făcut alb, și ea pare mai adîncă decît pielea, este lepră, care a dat în arsură; preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră.
26	Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adîncă decît pielea, și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile.
27	Preotul să-l cerceteze a șaptea zi. Și dacă pata s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră.
28	Dar dacă pata a rămas pe loc, nu s’a întins pe piele, și a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii.
29	Cînd un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă,
30	preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adîncă decît pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este rîie de cap, este lepră de cap sau de barbă.
31	Dacă preotul vede că rana rîiei nu pare mai adîncă decît pielea, și n’are păr negru, să închidă șapte zile pe cel cu rana de rîie la cap.
32	Preotul să cerceteze rana a șaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins, dacă n’are păr gălbui, și dacă nu pare mai adîncă decît pielea,
33	cel cu rîia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este rîia; și preotul să-l închidă a doua oară șapte zile.
34	Preotul să cerceteze rîia a șaptea zi. Dacă rîia nu s’a întins pe piele, și nu pare mai adîncă decît pielea, preotul să-l declare curat; el să-și spele hainele, și va fi curat.
35	Dar dacă rîia s’a întins pe piele, dupăce a fost declarat curat,
36	preotul să-l cerceteze. Și dacă rîia s’a întins pe piele, preotul n’are să mai caute să vadă dacă are păr galbui: este necurat.
37	Dacă i se pare că rîia a stătut pe loc, și că din ea a crescut păr negru, rîia este vindecată: este curat, și preotul să-l declare curat.
38	Cînd un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, și anume pete albe,
39	preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sînt pete de un alb gălbui, acestea nu sînt decît niște pete cari au făcut spuzeală pe piele: este curat.
40	Cînd unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleșuv: este curat.
41	Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleșuv în partea dinainte: este curat.
42	Dar dacă în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roșietic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi.
43	Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleșuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roșietic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului,
44	este lepros, este necurat: preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap.
45	Leprosul, atins de această rană, să-și poarte hainele sfîșiate, și să umble cu capul gol; să-și acopere barba, și să strige: «Necurat! Necurat!»
46	Cîtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără.
47	Cînd se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in,
48	în urzeală sau în bătătură de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele,
49	și rana va fi verzuie sau roșietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, și trebuie arătată preotului.
50	Preotul să cerceteze rana, și să închidă șapte zile lucrul cu rana.
51	Să cerceteze a șaptea zi rana. Dacă rana s’a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat.
52	Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lînă sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.
53	Dar dacă preotul vede că rana nu s’a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele,
54	să poruncească să se spele partea atinsă de rană, și să-l închidă a doua oară șapte zile.
55	Preotul să cerceteze rana, după ce se va spăla. Și dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s’a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă.
56	Dacă preotul vede că rana a mai scăzut, după ce a fost spălată, s’o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură.
57	Și dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc.
58	Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, și unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară, și va fi curat.
59	Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cînd lovește hainele de lînă sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele, și după care vor fi declarate curate sau necurate.“