| 1 | Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peștelui, |
| 2 | și a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m’a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. |
| 3 | Și totuș mă aruncasei în adînc, în inima mării, și rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine. |
| 4 | Ziceam: „Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăș voi vedea Templul Tău cel sfînt“. |
| 5 | Apele m’au acoperit pînă aproape să-mi ia viața, adîncul m’a învăluit, papura s’a împletit în jurul capului meu. |
| 6 | M’am pogorît pînă la temeliile munților, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m’ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! |
| 7 | Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt. |
| 8 | Ceice se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea dela ei. |
| 9 | Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțămire, voi împlini juruințele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.“ |
| 10 | Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pămînt. |
