| 1 | În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: |
| 2 | „Domnul S’a mîniat foarte tare pe părinții voștri. |
| 3 | Spune-le dar: Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor: și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.» |
| 4 | Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicînd: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă dela căile voastre cele rele, dela faptele voastre cele rele!» Dar n’au ascultat și n’au luat aminte la Mine, zice Domnul.“ |
| 5 | „Unde sînt acum părinții voștri? Și puteau proorocii să trăiască vecinic? |
| 6 | Totuș cuvintele Mele și poruncile pe cari le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n’au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s’au întors, și au zis: „Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărîse să ne facă, după căile și faptele noastre!“ |
| 7 | În a două zeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: |
| 8 | M’am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roș, și stătea între mirți într’un umbrar; în urma lui erau niște cai roși, murgi și albi. |
| 9 | Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?“ Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!“ |
| 10 | Omul care stătea între mirți a luat cuvîntul și a zis: „Aceștia sînt aceia pe cari i-a trimes Domnul să cutreiere pămîntul!“ |
| 11 | Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pămîntul, și iată că tot pămîntul este în pace și liniștit!“ |
| 12 | Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, și a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?“ |
| 13 | Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine. |
| 14 | Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion, |
| 15 | și sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire. |
| 16 | Deaceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.» |
| 17 | Strigă din nou, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăș belșug de bunătăți, Domnul va mîngîia iarăș Sionul, va alege iarăș Ierusalimul.“ |
| 18 | Am ridicat ochii și m’am uitat, și iată că erau patru coarne! |
| 19 | Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?“ Și el mi-a zis: „Acestea sînt coarnele, cari au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.“ |
| 20 | Domnul mi-a arătat patru fierari. |
| 21 | Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?“ Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele cari au risipit pe Iuda, de n’a mai putut ridica nimeni capul; ferarii aceștia au venit să sperie, și să taie coarnele neamurilor cari au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.“ |
