1 | Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănînce focul cedrii! |
2 | Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, și cei falnici sînt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos! |
3 | Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s’a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. |
4 | Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat! |
5 | Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!» Și păstorii lor nu le cruță. |
6 | Căci nu mai am milă de locuitorii țării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora și în mînile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n’o vor izbăvi din mînile lor. |
7 | Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Și am păscut oile. |
8 | Am nimicit cu desăvîrșire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, și se scîrbise și sufletul lor de Mine. |
9 | Și am zis: «Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!» |
10 | Mi-am luat toiagul «Îndurare,» și l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele. |
11 | Și cînd s’a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului. |
12 | Eu le-am zis: «Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!» Și Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginți. |
13 | Dar Domnul Mi-a zis: «Aruncă olarului prețul acesta scump, cu care M’au prețuit!» Și am luat cei trei zeci de arginți, și i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar. |
14 | Apoi Mi-am rupt la doilea toiag «Legămînt,» ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. |
15 | Domnul mi-a zis: «Ia și uneltele unui păstor nebun! |
16 | Căci iată că voi ridica în țară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, și nu le va mai lăsa decît copitele! |
17 | Vai de păstorul de nimic, care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot, și să i se stingă ochiul drept! |