| 1 | Am ridicat din nou ochii, și m’am uitat, și iată că era un sul de carte, care sbura. |
| 2 | El m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coți, și o lățime de zece coți“. |
| 3 | Și el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată țara; căci, după cum este scris pe el, orice hoț, și oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrșire de aici. |
| 4 | Îl trimet – zice Domnul oștirilor, – ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, și s’o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.“ |
| 5 | Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și mi-a zis: „Ridică ochii, și privește ce iese de acolo.“ |
| 6 | Eu am răspuns: „Ce este aceasta?“ Și el a zis: „Iese efa.“ Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara.“ |
| 7 | Și iată că se ridica un talant de plumb, și în mijlocul efei, ședea o femeie. |
| 8 | El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!“ Și i-a dat brînci în efă, și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. |
| 9 | Am ridicat ochii și m’am uitat, și iată că s’au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt și cer. |
| 10 | Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?“ |
| 11 | El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămînă pe locul ei.“ |
