| 1 | În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. |
| 2 | Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului, |
| 3 | și să întrebe pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe prooroci: „Trebuie să plîng și în luna a cincea și să mă înfrînez, cum am făcut atîția ani?“ |
| 4 | Atunci Cuvîntul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: |
| 5 | „Spune la tot poporul țării și preoților: «Cînd ați postit și ați plîns în luna a cincea și a șaptea, în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi? |
| 6 | Și cînd mîncați și beți, nu sînteți voi ceice mîncați și beți? |
| 7 | Nu cunoașteți cuvintele, pe cari le-a vestit Domnul prin proorocii de mai înainte, cînd Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur, și cînd și partea de miază-zi și cîmpia erau locuite?“» |
| 8 | Cuvîntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: |
| 9 | „Așa a vorbit Domnul oștirilor: «Faceți cu adevărat dreptate, și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul. |
| 10 | Nu asupriți pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac, și niciunul să nu gîndească rău în inima lui împotriva fratelui său.“» |
| 11 | Dar ei n’au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, și și-au astupat urechile ca să n’audă. |
| 12 | Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oștirilor S’a aprins de o mare mînie. |
| 13 | Cînd chema El, ei n’au vrut s’asculte: „De aceea nici Eu n’am vrut s’ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oștirilor.“ |
| 14 | „Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe cari nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea; și dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!“ |
