| 1 | Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: |
| 2 | „Fă-ți două trîmbițe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ți slujească pentru chemarea adunării și pentru pornirea taberilor. |
| 3 | Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la ușa cortului întîlnirii. |
| 4 | Cînd se va suna numai cu o trîmbiță, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel. |
| 5 | Cînd veți suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit; |
| 6 | cînd veți suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă. |
| 7 | Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunați, dar să nu sunați cu vîlvă. |
| 8 | Din trîmbițe să sune fiii lui Aaron, preoții. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi și pentru urmașii voștri. |
| 9 | Cînd veți merge la război, în țara voastră, împotriva vrăjmașului care va lupta împotriva voastră, să sunați cu vîlvă din trîmbițe, și Domnul, Dumnezeul vostru, Își va aduce aminte de voi, și veți fi izbăviți de vrăjmașii voștri. |
| 10 | În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, și la lunile noi ale voastre, să sunați din trîmbițe, cînd vă veți aduce arderile de tot și jertfele de mulțămire; și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“ |
| 11 | În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s’a ridicat norul de pe cortul întîlnirii. |
| 12 | Și copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s’a oprit în pustia Paran. |
| 13 | Această întîie plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise. |
| 14 | Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai mare Nahșon, fiul lui Aminadab; |
| 15 | peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Țuar; |
| 16 | peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon. |
| 17 | Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducînd cortul. |
| 18 | Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai mare Elițur, fiul lui Ședeur; |
| 19 | peste oștirea seminției fiilor lui Simeon, era Șelumiel, fiul lui Țurișadai; |
| 20 | peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. |
| 21 | Apoi au pornit Chehatiții, ducînd sfîntul locaș; pănă la venirea lor ceilalți întinseseră cortul. |
| 22 | Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai mare Elișama, fiul lui Amihud; |
| 23 | peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur; |
| 24 | peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. |
| 25 | Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oștirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amișadai; |
| 26 | peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran; |
| 27 | peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. |
| 28 | Acesta a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat. |
| 29 | Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da.» Vino cu noi, și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.“ |
| 30 | Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere.“ |
| 31 | Și Moise a zis:„Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză. |
| 32 | Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul.“ |
| 33 | Ei au plecat dela muntele Domnului, și au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. |
| 34 | Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără. |
| 35 | Cînd pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi, și să fugă dinaintea Feței Tale cei ce Te urăsc!“ |
| 36 | Iar cînd îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!“ |
